Mecanismul coasigurării în sistemul public de sănătate a fost modificat anul trecut, iar beneficiul care până atunci era acordat gratuit a devenit condiționat de plata unei contribuții anuale. Schimbările au fost introduse prin Legea nr. 141/2025, care a modificat atât Codul fiscal, cât și Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Astfel, persoanele care doresc să ia în întreținere, pentru asigurarea la sănătate, un soț, o soție sau un părinte fără venituri proprii trebuie să achite o contribuție calculată în funcție de salariul minim brut pe țară și să depună declarația unică la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).
Cât costă coasigurarea în 2026
Contribuția anuală reprezintă 10% (cota CASS) aplicată la valoarea a șase salarii minime brute pe țară, stabilite la 1 ianuarie din anul în care se depune declarația unică, indiferent de tipul veniturilor obținute de persoana care ia în întreținere.
Pentru anul 2026, suma de plată este de 2.430 de lei.
Aceasta poate fi achitată în două etape:
-
25% din sumă – la data depunerii declarației unice;
-
75% din sumă – până cel târziu la 25 mai inclusiv a anului următor celui în care s-a exercitat opțiunea.
Asigurarea este valabilă 12 luni de la data depunerii declarației. Dacă nu este depusă o nouă declarație pentru perioada următoare, calitatea de asigurat încetează automat la expirarea celor 12 luni.
Exemplu practic
Dacă declarația unică este depusă în septembrie 2026, persoana care ia în întreținere va achita la acel moment 25% din contribuția calculată pe baza salariului minim brut în vigoare la 1 ianuarie 2026. Din ziua depunerii declarației, persoana luată în întreținere dobândește calitatea de asigurat.
Diferența de 75% trebuie achitată cel târziu până la 25 mai 2027. Asigurarea va rămâne valabilă până în septembrie 2027, când se împlinesc cele 12 luni de la depunerea declarației.
Cine poate coasigura
Pot lua în întreținere persoane fără venituri cei care obțin venituri pentru care datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) în România. Este vorba, în principal, despre venituri din:
-
salarii;
-
activități independente;
-
drepturi de proprietate intelectuală;
-
chirii;
-
investiții;
-
activități agricole;
-
alte surse pentru care legea impune plata CASS.
De asemenea, pot coasigura și persoanele care beneficiază de anumite indemnizații pentru care se datorează contribuția, cum este cea pentru concediul de creștere a copilului sau indemnizația de acomodare.
Autoritățile nu au clarificat pe deplin nici până în prezent situația contribuabililor care obțin exclusiv venituri non-salariale în anumite forme particulare, ceea ce a generat interpretări diferite în practică.
Ce se întâmplă în situații speciale
Dacă persoana luată în întreținere decedează înainte de expirarea celor 12 luni, contribuția este datorată doar pentru perioada până la luna în care survine decesul.
În cazul în care persoana fără venituri începe ulterior să obțină venituri pentru care plata CASS devine obligatorie, situația trebuie regularizată prin declarația unică, astfel încât contribuția să fie datorată proporțional cu perioada în care aceasta nu a avut venituri.
Ce drepturi au coasigurații
Coasigurații beneficiază, la fel ca persoanele care îi întrețin, de serviciile medicale incluse în pachetul de bază pentru asigurați în sistemul public de sănătate.
Alternativa: asigurarea opțională
Pentru persoanele care nu pot fi luate în întreținere sau nu îndeplinesc condițiile pentru coasigurare, rămâne varianta asigurării opționale în sistemul public. Procedura este similară: se depune declarația unică și se plătește aceeași sumă – 10% din șase salarii minime brute –, însă în nume propriu.
Diferența esențială este că, în cazul coasigurării, contribuția este achitată de o persoană care obține venituri și îl ia în întreținere pe cel fără venituri, în timp ce în cazul asigurării opționale, persoana se asigură direct, pe cont propriu.
Modificările aduse de Legea nr. 141/2025 marchează astfel o schimbare importantă în sistemul de asigurări de sănătate, transformând coasigurarea dintr-un beneficiu automat într-un drept condiționat de plată.
