Pe strada Ion Ionescu de la Brad, sub un acoperis care s-a povarnit sub ani, isi traiesc drama doi batrani chinuiti de boli. Au avut sase copii si sperau ca ultimele zile sa le fie alinate de grija si dragostea lor. Patru dintre ei le-au fost rapiti inainte de vreme. Fata si baiatul care le-au ramas sunt bolnavi si nu-i pot ajuta asa cum ar trebui. Batrana este imobilizata, batranul abia mai misca. Se tem sa nu ajunga la azil. Sunt impreuna de peste 70 de ani si ar vrea sa sfarseasca impreuna, in casa lor.
O strada linistita, pe care au rasarit in ultimul an multe vile. O casa mica, inconjurata de o gradina generoasa. Trecatorii privesc peste garduri cu jind. Locatarii sunt invidiati. Cine si-ar putea inchipui cata durere se ascunde in spatele peretilor, a geamurilor innegurate? Doi batrani batuti se soarta isi traiesc ultimele zile in suferinta si durere. Ana Iosub are 86 de ani. Un atac cerebral a tintuit-o la pat in urma cu 6 ani. De atunci nu a mai trecut pragul casei, nu si-a mai vazut gradina. Boala i-a schimonosit fata. Vorbeste greu, vrea sa spuna multe, dar o manie neputinta. aAm ajuns un nimic, spune batrana. Daca imi da cineva de mancare, mananc. Daca nu, rabd. Am lucrat zeci de ani la Partizanu”,a am pensie, dar nu ma pot bucura de nimic.” Ca sa uite de durere si umilinta se retrage in trecut. Isi aminteste ca a facut parte din comitetul de femei al fabricii, ca a trudit zi si noapte pentru casa care este acum in paragina. aM-am maritat la 14 ani. Am muncit din greu, am tinut o casa, am crescut copii. Acum astept o lingura de mancare”.
Cauta un ajutor cu suflet
Ludovic Iosub se apropie de 90 de ani. Face pasi mici si nesiguri. Cu greu ajunge de la pat la usa. Cu slabele-i puteri isi ajuta sotia sa manance si o aseaza in pat cand i se incing asternuturile. aDe la baiat nu ne putem astepta la ajutor, spune batranul. E operat, vai de el. Fata mai vine pe la noi, dar e tare suferinda cu inima. Am angajat o femeie. Ii dadeam 400 de lei pe luna. N-a mai fost multumita. Cerea 800. Cum sa-i dam toata pensia?” Batranii au facut cu ani in urma un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere. Tanarul care s-a angajat sa-i ingrijeasca pana la moarte s-a insurat, are un copil bolnav, operat pe cord in Italia. aNu ne mai poate ingriji de noi. Nici la azil nu vrem sa ajungem. Vreau sa merg spre cimitir din casa mea.” Batranii au mai primit ajutor de la preoti si asociatii caritabile. Sunt recunoscatori. Au insa nevoie de un sprijin permanent. aPoate ne va auzi cineva strigatul disperat. Nu cerem nimic pe degeaba. Vrem sa platim o femeie care sa aiba suflet si sa ne ingrijeasca.” Ana Iosub are diabet si trebuie sa tina regim. Pe calorifer o astepta masa de pranz: o ciorba de fasole intr-un vas de plastic. Cei doi soti o vor imparti, la fel cum au facut toata viata cu necazurile.
Doina Mincu
