O suta de ani. I-a implinit in weekend. Merg acasa la dumneaei impreuna cu primarul Valentin Flenchea. Intram in curte. Edilul chiar are emotii. Isi aseaza esarfa tricolora de primar, inca din curte. „E ca si cum preotul si-ar aseza patrafirul. Intelegi?”… Pentru dânsul chiar este o vizita importanta. Sarbatorita ne asteapta. Sta la marginea patului, de parca ar fi asezata la marginea secolului pe care tocmai l-a implinit; de parca ar scruta, de acolo, suta de ani… Primarul chiar are emotii mari. Ezita intre tonul oficial si cel de consatean apropiat. Face rezumatul unei hotarâri prin care alesii i-au acordat un premiu de cinci milioane de lei vechi. Sigura pe dânsa, cu o caligrafie aleasa, sarbatorita semneaza si multumeste. Multumeste cu demnitate. Apoi il surprinde pe primar, intrebându-l ce-i mai face fratele sau… O intereseaza oamenii, istoria locului… E rationala, are umor, e plina de sentimente profunde, nu evita judecatile de valoare.
Ioana Burcuta, din Lespezi, a primit, la aniversarea secolului de viata, si vizita medicului de familie, care a spus ca totul e Ok. Carol I i-a fost primul rege. Risc intrebarea: „Care dintre foarte multii regi si presedinti ti-a placut cel mai mult?” Ezita diplomatic. Zice ca nu si-i aminteste pe toti. Incep eu enumerarea, cu Carol I… Nu, zice.. Si tot nu, la toti regii, dar adauga: „Au fost baieti buni.” Dej?… Neaga cu aratatorul… Iliescu?… Idem…. Basescu?… Ofteaza… Ceausescu?… Ma taxeaza: „Cum de l-ai uitat pe asta? Aveam, pe vremea lui, unde ne duce la lucru, ne-a purtat copiii prin scoli, ne-a dat pensii, ne-a… Acum nici nu mai au oamenii de unde iesi la pensie. Te-ai suparat de ce ti-am spus?” A fost sefa de echipa la C.A.P., are doar pensie de C.A.P. Sotul i-a murit. I-a murit si un fiu; intr-un accident. Drama vietii sale. Are acum un fiu si o fiica. Ii iubeste. Locuieste cu fiul, Vasile, cu nora, Elena, despre care ma asigura ca nu exista oameni mai buni pe lume… Povesteste, mama, zice fiul, despre razboi, despre nemti si rusi… Despre ultimul razboi… „Nemtii au fost oameni tare buni si grijulii. S-au purtat frumos cu noi. Dar era razboi. Au venit aici, au stat in Lespezi. Si la noi in casa au stat. Aveau suflet. Apoi au venit rusii. I-au prins, i-au impuscat. Ce i-au impuscat? I-au macelarit prin gara…” Povesteste, mama, si despre… Si Ioana Burcuta tot deapana amintiri, rascolind cu delicatete prin cenusa unui secol prin care a marsaluit când bine, când cu necazuri, dar incercând sa fie mereu in preajma credintei si bucuriei… Un Om care deja e mai mare decât secolul…
Secretul vietii indelungate? „Provine dintr-o familie de longevivi. Unul dintre fratii ei a trait 94 de ani, dar si ceilalti au trait mult. A fost insa si cumpatata”, zice primarul. „V-a laudat mult mama dumneavoastra”, ii spun fiului, dupa ce-am discutat intre patru ochi cu centenara. „Mama este un om grozav. Asa a fost mereu. Ne-a crescut cu dragoste si tot asa a ramas si acum, cu inima lânga noi, lânga familie”, spune fiul, caruia ii citesc in ochi afectiunea pe care o are pentru mama.
