Cunoscând aplecarea mea către Dostoievski, regizorul Jon Gostin mi-a trimis „Crimă și pedeapsă”, seducătoarea sa ecranizare, după o adaptare de Virgil Tănase. Apoi, jucând minunat rolul de intermediar, mi-a oferit volumele „Cehov” și „Dostoievski”, publicate de Virgil Tănase la Gallimard, Paris, și, recent, laTracus Arte, București. Eu le-am oferit volumul meu „Prin subteranele dostoievskiene” (Junimea, 2018). Firește, am schimbat și opinii. Despre film și cărți. Astăzi, ceva despre cărțile lui Virgil Tănase.

Autor de teatru, regizor de film, romancier aflat în grațiile criticii literare europene, Virgil Tănase trăiește, din 1977, la Paris. Exil impus de autoritățile române. Devenit scriitor francez, a scris peste 30 volume, este regizor parizian (teatru și film). Cehov și Dostoievski sunt printre preferințele sale.

Volumele „Cehov” și „Dostoievski” sunt sinteze răvășitoare nu doar ale vieții și operelor celor doi, ci și ale culturii/ civilizației rusești și europene. Odile Quirot scrie în Le Nouvel Observateur: „Cehovul lui Virgil Tănase e un mănunchi încântător de portrete, anecdote, frânturi de corespondențe, scene trăite aievea. Ai sentimentul că scriitorul de origine română a deschis ușa tuturor locuințelor lui Cehov, că a privit aceleași peisaje, că a trăit în tovărășia acelorași pictori, editori, scriitori […].Una peste alta, cititorul are senzația că Cehov trăiește sub ochii noștri”. Bernard Morlino notează pe coperta celuilalt volum: „Virgil Tănase parcurge fluviul Dostoievski: copilărie grea, revoltă împotriva puterii de stat, patru ani de ocnă, cenzură, rătăciri, epilepsie, alcool, patima ruletei… Viața lui Dostoievski este un nesfârșit calvar. Cu câteva firești bucurii familiale și profesionale […]. Viața lui Dostoievski nu e, mi se pare, decât un șir de drame. Virgil Tănase a găsit cu cale să le retrăiască înfățișându-ni-le, de unde densitatea scriiturii sale”.

794 de pagini pe care le citim cu respirația întretăiată. O forță de sinteză uriașă, pornind de la bibliografii exhaustive. Scriitura e fermecătoare; curge ca un fluviu mângâiat când de viforul siberian, când de tânguirea stepei. Literatură, istorie, sociologie, psihologie, arte, religie, dramă, speranță. Romane despre doi Oameni care-au trăit cu soarta privind mereu către beregata lor. „Ceea ce-i este dat să trăiască este atât de uluitor, încât faptele par născocite”, scrie despre Dostoievski. Două romane excepționale, repere ale literaturii universale.
„Dragă Ion Fercu […] – mi-a scris Virgil Tănase, referindu-se la «Prin subteranele dostoievskiene» – e o carte de citit pe îndelete […], de ținut la îndemână, ca în clipele de răgaz să-l poți regăsi pe Dostoievski luminat de comentarii care adesea dezvăluie cotloane nebănuite, sensuri care nu apar la prima vedere, idei care nu sar în ochi. Pe scurt, e o carte de hrană […]. Cu multă prietenie, VT”. Dragă Virgil Tănase, mulțumiri. M-ai îmbogățit grozav. Mi s-au lipit de suflet cei doi: Cehov și Dostoievski, în viziunea Ta. Îi avem acum, mai ales ca OAMENI, în alte haine de gală ale marilor valori universale.