Vă place toamna? Dacă o priviți cu ochii lui Albert Camus – „Toamna este a doua primăvară când fiecare frunză este o floare” – n-aveți decât șansa de a vă îndrăgosti de ea. Vă invit să recitiți trei gânduri superbe despre Toamnă…

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.// Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,/ că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,/ că ai să te ascunzi într-un ochi străin,/ şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.// Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,/ iau cuvintele şi le-nec în mare./ Șuierluna şi o răsar şi o prefac/ într-o dragoste mare.” („Emoție de toamnă”, Nichita Stănescu)

„Afară-i toamnă, frunză’mprăștiată,/ Iar vântul svârle’n geamuri grele picuri;/ Și tu citești scrisori din roase plicuri/ Și într’un ceas gândești la viața toată.// Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,/ N-ai vrea ca nime’n ușa ta să bată;/ Dar și mai bine-i, când afară-i sloată,/ Să stai visând la foc, de somn să picuri.// Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri,/ Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,/ În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;// De-odat’aud foșnirea unei rochii,/ Un moale pas abia atins de scânduri…/ Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii.” („Afară-i toamnă”, M. Eminescu)

„- Adio, pică frunza/ Şi-i galbenă ca tine, -/ Rămâi, şi nu mai plânge,/ Şi uită-mă pe mine.// Şi s-a pornit iubita/ Şi s-a pierdut în zare –/ Iar eu în golul toamnei/ Chemam în aiurare…// – Mai stai de mă alintă/ Cu mâna ta cea mică,/ Şi spune-mi de ce-i toamnă/ Şi frunza de ce pică…” („Pastel”, George Bacovia).

Nu-i așa că a început să cânte Toamna și-n Dumneavoastră?…