E clar că, în piața de la noi, nu (prea) există discliplină, fimele putând să-și facă mendrele, fără teama că vor trebui să dea socoteală în fața legii. Cele mai multe își permit aroganța asta, în virtutea profiturilor uriașe pe care le obțin.

Dispun de suficiente resurse care să le asigure cu lejeritate angajarea în procese costisitoare și de anduranță. Spre deosebire de omul simplu care nu va avea niciodată bani să se lupte cu coloșii din comerțul de pe la noi. Abia aici poate interveni statul care, prin structurile sale din teritoriu, mai are curajul să se ia de gât cu nemernicii care calcă pe gâtul românului simplu. Din fericire.

Pentru că, până acum vreo zece ani, nu exista nici legislație care să pună piedici practicilor abuzive ale comerciantului, mai ales dacă vorbim despre contractele de creditare, și nici instituții care să se ocupe de ele. De altfel, pe fondul acestui vid legislativ a apărut și s-a dezvoltat… arta lăcomiei, cu deznodământ nefericit în viețile financiare ale milioane de români: FNI, Caritas, SAFI ori Bancorex, Banca Religiilor, Bankcoop, Dacia Felix ș.a.m.d. Din păcate, multă lume a avut de suferit din cauza acestor practici ilegale pe care le-au adoptat, în comportamentul lor, băncile și firmele de creditare.

Vă mai amintiți, probabil, de anii de tristă amintire în care aceste firme, la concurență cu adevărații cămătari care stăteau la fiecare colț de stradă, jecmăneau fără nicio rușine românul dispus să se îndatoreze, fermecat, săracul, de strălucirea din vitrine. Se ajunsese, la un moment dat, ca pe ulița principală, să găsești mai multe bănci decât magazine cu mâncare.

Un fel de Wall Street balcanic. Până a venit criza și le-a cam tăiat elanul bancherilor. Acum, balanța s-a înclinat în favoarea consumatorului care, când află că este scuturat la buzunare de bănci, are un instrument care să-l ajute să iasă din încurcătură.