Zeci de copii, părinţi, învăţători şi profesori au participat, în Sala Multimedia a Bibliotecii Judeţene „Costache Sturdza”, la un eveniment, de fapt, nu la unul, ci la două, iar dacă e să spunem adevărul, aşa cum ne învaţă doamna învăţătoare încă din clasa întâi, au fost trei evenimente, unul mai emoţionant ca altul.

Sunt elevi din trei generaţii de la Şcoala Gimnazială „Alexandru Ion Cuza”, din Bacău, toţi de la clasa (clasele) a IV-a E, începând cu anii 2009, 2013 şi 2018, ale învăţătoarei Elena Rotaru, care au venit la lansarea unui nou volum de poezii şi proză, din proiectul, iniţiat în 2002, de prof. Ioan Surdu, Elena Rotaru şi Adina Albu: „O şansă performanţei”.

Proiectul a fost îmbrăţişat cu entuziasm de copii, care a avut ca obiectiv dezvoltarea şi cultivarea creativităţii lor, materializat prin publicarea, la sfârşitul fiecărui ciclu de învăţământ, a câte unui volum, astfel au apărut „Lecţii de zbor”, „Joc ascuns”, „Orele albastre ale copilăriei”, „Cuvinte care nu dor”, ultimul lansat cu această ocazie, când semnatarii păşesc pe o altă treaptă, însă nu vor uita niciodată chipul învăţătoarei, îndemnurile şi primii paşi spre performanţă.

Întâlnirea a trei generaţii

Printre participanţi, şi elevi din promoţia 2013, aflaţi acum în clasa a VIII-a, dar şi o fostă elevă din promoţia 2009, acum studentă, mulţi dintre coelgii ei fiind risipiţi prin ţară şi prin lume, la studii, însă au ţinut să adreseze, prin mijloace video, mesajul lor de felicitare actualilor elevi ai clasei a IV-a E, E de la Excelenţă, dar, mai ales fostei lor învăţătoare, Elena Rotaru. A fost cel mai frumos moment al întâlnirii, lacrimi ascunse cu greu s-au furişat pe obrajii învăţătoarei, care le-a îndrumat primii paşi în frumoasa aventură a cunoaşterii.

A fost, deci, o întâlnire a trei generaţii ale învăţătoarei Elenai Rotaru, care s-au bucurat împreună, au schimbat impresii, au citit din creaţiile lor, publicate în volume, rod al talentului lor, remarcat şi de prof. Ioan Surdu: „Culegerea de texte în versuri şi proză „Cuvinte care nu dor” impresionează prin acurateţea şi frumuseţea exprimării, prin bogăţia şi fluenţa vocabularului, prin diversitatea orizontului sufletesc. (…) În al doilea rând, universul acestei generaţii pare desprins dintr-un «meteorit venit să lumineze», să se bucure de venirea lui Moş Crăciun, să fie copac, floare, fulg, soare, vultur, dar şi lacrimă rece a pământului. Lectura acestor texte îţi dă sentimentul că miroase a generaţie la răspântie de vânturi, pe de o parte şcoala şi familia, pe de alta, telefonul şi internetul.

Te iubim şi te aşteptăm, generaţie! Te felicităm, doamnă învăţătoare!”

Scurt memento

La cumpăna dintre anotimpuri amintirile coboară tăcute. Imaginile se succed ca într-un dans al ielelor: lumini şi umbre, bucurii şi tristeţi, nelinişte şi echilibru. Ele ne tulbură deopotrivă, fiind asemenea modului în care am coborât sau am urcat la înălţimea visurilor şi a proiectelor. Cât de mare răspunderea, cât de grea misiunea, cât de înaltă scara pe care trebuie să urci cu elevii tăi! Prin ei şi cu ei ne scriem cartea vieţii. Ei sunt litera noastră, personajele noastre, acţiunile noastre. Lucrăm într-o instituţie prestatoare de servicii, dar meseria noastră are foarte puţin dintr-o marfă şi foarte mult dintr-un „oficiu sacru”. Ca să aprinzi făclii, trebuie să porţi focul în inimă. Timpul are o altă dimensiune, se măsoară în generaţii. Câte generaţii în cei 43 de ani! Eu am măsurat timpul în generaţii! (Elena Rotaru)

Sunt emoţionantele cuvinte rostite de învăţătoarea Elena Rotaru, după ce, timp de 43 de ani, a învăţat generaţii de copii să scrie şi să citească, să viseze şi să zboare. Astăzi, cu braţele pline de flori, în aplauzele copiilor şi părinţilor, îşi ia rămas bun de la şcoală.

Mulţumim, Doamna Învăţătoare!

A fost şi ultima zi, cu festivitatea de premiere a elevilor, cu serbarea de sfârşit de an şi de ciclu. Câte emoţii! Câte cuvinte care nu dor… Redau doar câteva din zecile rostite la despărţirea de Doamna Învăţătoare.
Părinţi: „Dacă aş putea să aleg un dascăl care să fie veşnic, cu siguranţă aţi fi prima pe listă.Tot respectul şi admiraţia!(Cătălina Marchiş). „Aţi demonstrat încă unei generaţii că sunteţi Dascălul Suprem….În cinci ani, copilul meu a mers zi de zi cu drag la şcoală. Vă mulţumim pentru cunoştinţele consolidate, dar îndeosebi pentru învăţăturile care i-au şlefuit sufletul şi caracterul.(Cristina Genes).

Copii de ieri: ”Vă mulţumesc, o mare parte din cine sunt acum se datorează …dăruirii dumneavoastră( Ruxandra Popovici). „Pentru mine aţi fost una dintre puţinele persoane care au avut un rol fantastic în formarea mea.” (Ioana Bălănucă).

Copii de azi: “Cuvintele care nu dor sunt cuvintele doamnei mele învăţătoare”(Andrei Enea). „Ne-aţi învăţat să gândim frumos, să zburăm.”(Ştefan Oancea). „În anii de şcoală petrecuţi cu dv. m-am simţit un copil vesel şi fericit.” (Sara Constantinescu). „În inima mea înfloresc mereu cuvinte. Sunt despre gânduri şi sentimente, despre pace, linişte, dor, iubire.” (Daria Ignat). „Am pornit din ceardacul copilăriei avînd alături 35 de suflete mici şi unul mai mare ce avea să ne îndrume paşii către noi orizonturi.” (Evelina Istrate).

Fiecare generaţie a strălucit diferit

„Am fost o privilegiată pentru că fiecare generaţie a fost deosebită, a strălucit diferit una de alta, dar a strălucit. Fiecare a gravat în suflet amintiri ce nu pot fi şterse. Îmi place să cred că şi eu am reprezentat cândva, un reper pentru ei. Mărturie stau mesajele pe care le primesc din câte un colt de ţară ori de lume, când au şi ei o clipă de răgaz să se întoarcă în copilărie.

Am încheiat călătoria mea în mijlocul a trei generaţii, aici, la Biblioteca Judeţeană “Costache Sturdza” Bacău. Am încheiat frumos, luând cu mine , mantie de ploaie, gândurile lor calde. Aş încheia şirul amintirilor cu aceste cuvinte de pe placheta oferită de colegii mei: «Aţi măsurat timpul în ani de şcoală, împlinirile în promoţii, bucuriile în mijlocul copiilor cărora le-aţi dat aripi şi i-aţi învăţat să zboare»”, au cuvintele de despărţire ale învăţătoarei Elena Rotaru, iar eu voi consemna, la sfârşit, frumoasele cuvinte scrise de învăţătoarea Elena Rotaru, la sfârşitul volumului „Cuvinte care nu dor”: „Dintr-un număr atât de mare de raze, fluturi, vise, întrebări, adunate de copii în paginele acestea, multe vor rămâne aninate în ramurile copilăriei, se vor risipi în roua dimineţilor, vor pleca pe aripile călătoarelor. Dar cu siguranţă nu vor uita că există cuvinte care nu dor, care pot înflori în zâmbet, pot usca lacrima, pot genera dragoste. Timpul adună lumină în aer, în paşi, în gânduri. Gânduri de iunie…”

Ultimul iunie, la catedră! Ultimul iunie, împreună cu elevii, pe care i-a iubit în timpul călătoriei fără sfârşit…

Repere biografice

Elena Rotaru s-a născut în Solonţ, judeţul Bacău. În 1975, după absolvirea Liceului Pedagogic a primit repartiţie la şcoala din satul natal. Grea misiune să te regăseşti alături de foştii dascăli. Au fost anii de început, ani frumoşi. Din motive mai mult sau mai puţin obiective, se transferă în Bacău, nouă ani continuă activitatea la Şcoala „Alecu Russo”, iar ultimii 20 de ani la Şcoala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău. O nouă provocare să păşeşti în şcoala care a obţinut de trei ori titlul de „Şcoală Europeană”, care are dascăli etalon pentru învăţământul băcăuan şi nu numai.

A urcat treaptă cu treaptă. Cursuri de formare şi perfecţionare, activităţi practice concretizate în lecţii demonstrative, sesiuni de comunicare, reviste, cărţi, apariţia mai multor publicaţii: Cunoaşterea mediului, manual pentru clasa I şi Caietul elevului clasa I, aprobat MEC, 2004, Ed. ALLL, în colaborare cu Ioan Surdu şi Adina Albu, “Primii paşi pe treptele creaţiei”, „Paşi printre stele”, “Anotimpurile copilăriei”, “Lumina din cuvinte” (autori Elena Rotaru, Adina Albu). Toate au vizat dezvoltarea şi cultivarea creativităţii copiilor în cadrul proiectului „O şansă performanţei”. În rest, a fost muncă, pasiune şi dragoste pentru copii.