Comuna Beresti-Bistrita este asezata pe terasa superioara a raului Siret, la circa 17 kilometri de municipiul Bacau, de care o leaga atat o cale ferata, cat si soseaua nationala. Este atestata documentar de acte din anii 1457 – 1458, iar numele i se trage de la hatmanul Berea, aflat in slujba domnitorului Stefan cel Mare. Comuna, cu 2.050 de locuitori,

dispune de o suprafata de aproximativ 5.000 de hectare teren arabil, revenind in medie cate 3,4 hectare de familie. 70 la suta din populatie se ocupa cu agricultura. Ca si in alte localitati, populatia este imbatranita, numarul persoanelor cu varsta peste 65 ani fiind cu aproape 30 de procente mai mare decat al celor cu varste intre 1 si 19 ani.

Primaria plateste chirie

Pe gospodarul comunei, primarul Mihai Dascalescu, l-am gasit, la prima ora a diminetii de joi, la serviciu, semnand de zor cateva documente. Ne-a primit zambind, curios de misia noastra: &#8222La noi totul este in regula. Singura suparare este faptul ca, din 14 iulie, Itesti si alte trei sate s-au despartit de noi formand o alta comuna. S-a dat totul peste cap, dar vom reveni la normal cat mai curand&#8221. Realizarea &#8222mareata&#8221 cu care se poate lauda, anul acesta, primarul este aprobarea unui proiect Sapard, in valoare de un milion de euro, care s-a concretizat prin apa curenta in majoritatea caselor din comuna. Acum, primaria este la capitolul studiu de fezabilitate pentru canalizare, studiu pe care trebuie sa-l finalizeze pana la sfarsitul anului. Exista si o &#8222buba&#8221: cladirea primariei este pe o proprietate privata. &#8222Acum, noi vom deveni chiriasi. Deocamdata, nu stiu cat vom plati chiria pe luna, dar in alta parte nu am unde sa mut primaria. Nu am teren si nici bani pentru ridicarea unei alte cladiri. Iar de cumparat terenul nu stiu daca ne putem permite&#8221, spune primarul Dascalescu. La capitolul bani, ca peste tot. Buget de austeritate, fara prea multe sanse de investitii. Concret, dupa despartirea comunei Itesti, bugetul comunei pe anul 2005 a ramas la 13,430 miliarde lei, cu 938 milioane lei mai putin. &#8222Banii sunt foarte putini. Pentru tot anul, numai salariile cadrelor didactice se ridica la suma de 5 miliarde lei. Proiectul de canalizare a mancat deja 200 de milioane lei, igienizarea scolilor in vara – 50 milioane lei, Parohia Sfintii Voievozi Mihail si Gavril- 125 milioane lei, parohia Maicii Domunului- 25 milioane lei, Parohia Sfantul Nicolae- 50 milioane lei. Nu mai spun ca refacerea drumurilor se ridica la 800 milioane lei, suma la care avem restante de 480 milioane lei. Si asta in conditiile in care, acum, mai avem lichiditati in cont de numai 300 milioane lei&#8221, ne-a declarat contabila Elena Soare. Primarul Dascalescu este optimist si spera ca, pana la sfarsitul anului, o va &#8222drege&#8221 intr-un fel sau altul cu banii. Nu de alta, dar nu da bine la sefii de sus. Bani putini, insa proiecte multe. Asta daca punem la socoteala si consolidarea noului Centru Rezidential pentru copii, inceput in primavara si musai de finalizat in decembrie anul curent. &#8222Capacitatea este de 21 de copii. Va fi ca o gradinita de zi pentru copiii saraci, ai caror parinti abia traiesc de pe o zi pe alta. La noi sunt multi oameni necajiti care au nevoie de un astfel de centru pentru pruncii lor. Eu sunt ferm convins ca, la noi, este la fel ca si in celelalte comune: buget mic, insa pretentii mari&#8221, incheie primarul Dascalescu.

Dispensarul medical, pe lista de asteptare pentru apa curenta

O adolescenta cu un bebelus in brate se foieste de colo-colo in fata Dispensarului Medical. Nu are curaj sa intre. Ii este teama de ce poate afla ca sufera baietelul ei, care nu are mai mult de patru luni. &#8222Face febra de doua zile si nu ii mai trece&#8221, explica fata, despre care aflam ca nu are mai mult de 15 ani. Cu inima in dinti, intra la consult, la medicul de familie Marciana Fuica. Holul dispensarului este pustiu. Aflam imediat ca nu prea este timp pentru consultatii, fiind vremea batutului fasolei si a recoltatului de cartofi. La un moment dat, in cladire intra un batran cu mainile asprite de munca, sprijinindu-se intr-o carja si imbracat

in haine de sarbatoare. Il doare o masea si vrea neaparat sa o scoata. Nu sa o trateze, ca nu are timp de venit mereu la stomatolog. &#8222Patologia de la oras este cu mult diferita de cea de la tara. Aici, se practica mai mult extractiile si protezele. Oamenii nu vin in timp util la mine, ca sa-si poata salva dantura proprie&#8221, ne-a declarat dr.Liliana Frigura. Si asta desi cabinetul stomatologie arata precum unul din oras, atat din punctul de vedere al dotarii, cat si al aspectului estetic. Revenim la cele doua doctorite de familie, Marciana Fuica si Cristina Chiribau. Fiecare are cabinetul ei, dotat dupa buget. Cabinetul dr.Fuica este la parterul cladirii. Proaspat igienizat, mirosind inca a var, arata destul de bine. Exista o masa ginecologica, un autoclav si un electrocardiograf, inca din anul 1995, aparatura obtinuta prin Banca Mondiala. &#8222E frumos la noi, dar pacat ca, inca nu avem apa curenta. S-a tras apa pana in fata dispensarului, insa mai trebuie facute racordarile. Suntem pe lista de asteptare de doua luni. Inca mai avem rabdare, dar nu stiu pana cand. Iar cu banii este jale. Cu un buget de 30 milioane lei nu poti sa-ti dotezi cabinetul cu un calculator sau cu un echograf. Si asta pentru ca toate cheltuielile, inclusiv salariul asistentei medicale, sunt platite din cele 30 milioane lei&#8221, spune, cu of in glas, dr.Fuica, care are pe lista de asigurati 1.470 de persoane. Cu doar 700 de asigurati, deci cu un buget de numai 15 milioane, dr.Chiribau face medicina de familie in comuna. S-a saturat sa se planga de bani, asa ca a recurs la alte surse de finantare pentru a-si moderniza cabinetului. Cu termopan si jaluzele verticale, insa cu o improvizatie empirica pentru apa. &#8222Daca nu vom avea apa curenta riscam sa nu mai primim autorizatie de functionare. Este bataie de joc pentru noi. Taranii au apa la robinet in case, iar noi ne aducem apa

de la fantana&#8221, incheie dr.Chiribau.

Cu microbuzul pe dreapta, copiii ajung la scoala contracost

In trei sate, Beresti-Bistrita, Padureni si Climesti, functioneaza cate o scoala. Cea de la Brad a fost inchisa de mai bine de sase ani, spre revolta si disperarea parintilor. Pana nu demult, copiii de aici erau dusi la scoala cu un microbuz. Acum, parintii dau in fiecare zi cate 10.000 lei de copil sa ajunga la Scoala Beresti-Bistrita cu o caruta. &#8222Ne-am saturat de promisiunile primarului. Numai vorbe, dar fapte deloc. Noi, parintii, vrem sa cumparam materiale si chiar sa muncim pentru refacerea scolii din sat. Din banii nostri si cu noi ca mana de lucru. Dar nu se vrea&#8221, spune, nervoasa, Simina Grapa, mama a doi elevi in clasa a I-a si a III-a. Per total, la ora actuala, 16 copii de varsta scolara sunt adusi cu o caruta, zilnic, aproximativ trei kilometri, la Beresti-Bistrita. Se trezesc cu noaptea-n cap, infuleca ceva pe graba si dau fuga la caruta, sa nu intarzie la scoala. Dar ce se va intampla pe timpul iernii, cand drumul va fi inzapezit? Deocamdata, nimeni nu are raspuns. Primarul spera ca microbuzul, care acum sta undeva pe dreapta, fara sa fie folosit de nimeni, sa fie din nou pus in circulatie pentru copiii de la Brad. &#8222De cand s-a despartit Itesti-ul de noi, am ramas fara microbuz. Cei de la Itesti il revendica, dar noi nu vrem sa il dam. Inainte, 45 de copii, din Brad, Itesti si Ciumasi, se foloseau de acesta, dar acum, pentru 16 copii, nu imi pot justifica cheltuiala pe motorina si pe sofer&#8221, spune primarul Dascalescu, desi parintii s-au oferit sa plateasca ei combustibilul.

Profesori si zugravi de ocazie

Scoala din Padureni &#8222gazduieste&#8221 49 de copii, la gradinita si ciclul gimnazial. Cladirea a fost recent igienizata, din banii Primariei, insa mana de lucru au fost cadrele didactice. &#8222Ne-a dat var si vopsea, dar nu s-a gandit cine va zugravi si vopsi. De la alegeri, primarul nu a mai pus piciorul in scoala noastra. Oare stie cum mai arata si pe unde este? Toata vara am muncit noi, ca toti copiii sa poata invata in clase igienizate&#8221, ne spune Ileana Turcu, director la Scoala Padureni. La un pas de inchidere se afla Scoala Climesti, unde doar noua elevi invata. Cladirea sta sa cada, este veche si necesita lucrari de consolidare. Pentru ca nu sunt bani, iar elevii sunt extrem de putini, in lunile viitoare, scoala ar putea fi inchisa. &#8222Mandria&#8221 comunei pare sa fie Scoala Beresti-Bistrita. Aici invata 29 de copii de gradinita, 74 de clasele primare si 171 gimnaziu. Insa, potrivit situatiei de la capacitate, unora nu le prea place sa invete. Concret, din cei 26 de copii care au sustinut capacitatea, doar 12 au reusit sa promoveze. &#8222La limba si literatura romana s-au obtinut multe note de 3, pentru ca, la celelalte materii, notele au fost peste

sase. Avem copii care la geografie au obtinut nota zece, iar la romana 3. Asa ceva nu este posibil. Clar, copilul nu este analfabet&#8221, explica Maria Mardare, directorul scolii. Exista si o parte frumoasa: scoala este prinsa intr-un program de dotare cu mai multe calculatoare. In plus, aici este demarat proiectul Scoala, centru de educatie comunitara – pastrator al traditiilor locale. &#8222Prin acest proiect, vom incuraja copiii sa invete si sa-i sprijine pe cei dezavantajati, performantele didactice vor fi imbunatatite, iar relatiile la nivelul comunitatii vor fi intarite. De fapt, obiectivul general este ca scoala sa pastreze si sa transmita din generatie in generatie traditiile si obicieiurile locale&#8221, conchide prof.Mardare.

Biblicoteca functioneaza in acelasi apartament de bloc cu

Dispensarul Veterinar. Pe usa inchisa era lipit programul dispensarului, iar alaturi doua vaci pozate ne zambeau ironic. Despre biblioteca, insa, nimic. &#8222Bibliotecarul este in concediu&#8221, ne spune un pusti, dezamagit ca nu poate imprumuta nici o carte.

Parashiva Furdu, 101 ani petrecuti in Beresti-Bistrita

Comuna pare una linistita. Taranii trec grabiti pe ulitele pietruite, fiecare cu gandurile lui. In satul Brad, locuieste cea mai varstnica taranca din comuna. Paraschiva Furdu a implinit pe 28 iulie anul curent incredibila varsta de 101 ani. Am gasit-o luand masa: cateva prune uscate fierte pe care cu greu le putea mesteca. &#8222A, va rog poftiti la noi. Ma scuzati ca este cam deranj in camera, dar nu am stiut ca voi avea musafiri&#8221, se scuza, politicos, batrana. Arata exact ca bunica din poveste: cu parul alb, prins intr-o basma de culoare inchisa, cu straiele curate si sprijinindu-se de un toiag. Isi freaca mainile emotionata si face eforturi sa-si aminteasca de copiii ei: &#8222Am trei baieti, dar doi, unul care a fost profesor de matematica si un altul care a predat biologie, mi-au murit. A mai ramas Valentin, care ma ajuta la curatenie si la facut de mancare&#8221. Locuieste intr-o casa batraneasca, usor inclinata din cauza anilor, dar nu se plange. Pana in urma cu doi ani putea baga ata in ac si coase. Acum, vederea ii cam joaca feste. &#8222Nu am purtat niciodata ochelari. Nici bolnava de ceva anume nu am fost. Am imbatranit sanatos. Am nepoti si stranepoti, dar nu prea ajung pe la mine. Sunt la oras si au serviciu. Aici, in comuna, eu m-am nascut si tot aici vreau sa mor. Nicaieri nu este mai bine ca in Beresti-Bistrita. Dar, mai am o rugaminte: sa nu duceti vorba in sat ca la mine era deranj&#8221, ne roaga mamaia, insa nu inainte de a ne ura drum bun, facandu-ne cu mana din pridvorul casei.Scris de Carmen SERBAN

Alte articole