O imagine rară, păstrată în arhiva cotidianului Deșteptarea, ne deschide o fereastră spre un Bacău pe care mulți dintre cei tineri nici nu și-l pot imagina. Privirea aeriană surprinde centrul orașului la începutul anilor ’90, într-un moment istoric semnificativ, dar discret consemnat: sfințirea locului unde urma să fie construită Catedrala „Înălțarea Domnului”.
În prim-plan, se poate distinge celebrul ceas floral, aflat chiar în fața Hotelului Moldova. Astăzi, acel colț este ocupat de o parcare banală, dar pe atunci, florile în formă de cadran orar dădeau o notă elegantă și occidentală centrului urban în plină transformare.
În partea dreaptă a imaginii, se vede clar un teren viran — locul unde astăzi se înalță Catedrala Ortodoxă. La acea vreme, era doar un spațiu deschis, cu câteva alei de pământ și copaci rari. Evenimentul care pare să adune sute de oameni în zonă este, cel mai probabil, sfințirea terenului, un gest simbolic făcut în acei ani de renaștere spirituală imediat după căderea regimului comunist. Era vremea în care Bacăul, ca multe alte orașe ale țării, își căuta identitatea între ruină și speranță.
Blocurile aflate în construcție lângă actualul Colegiu Național „Gheorghe Vrănceanu” completează atmosfera de tranziție urbană. Schelele, macaralele și terenurile neamenajate spun povestea unui oraș aflat între trecutul socialist și noile ambiții edilitare.
Intersecția centrală, unde azi se înalță statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare și funcționează un sens giratoriu bine definit, era pe atunci un simplu spațiu rutier larg, traversat haotic de mașini și pietoni. Fără statui, fără semne de monumentalitate, zona părea mai degrabă un loc de trecere decât unul de întâlnire.
Fotografia este valoroasă nu doar prin conținutul ei vizual, ci și prin ceea ce evocă: un oraș într-un moment de suspendare, între vechi și nou, între planuri ambițioase și realități neconsolidate. E o imagine fără machiaj, sinceră, surprinsă într-un moment de respirație istorică.
Privind-o, nu vedem doar un Bacău de altădată, ci recunoaștem ADN-ul locului, zbaterile sale, amintirea unei epoci în care totul părea posibil, dar nimic nu era sigur.
Astfel de imagini – poate uitate, poate ignorate – merită readuse în atenție, pentru că spun povești pe care niciun manual de istorie urbană nu le mai consemnează. Sunt mărturii mute ale orașului în devenire, ale visurilor sale, ale oamenilor care l-au străbătut cu speranță.
Imagine din Arhiva Deșteptarea. Dacă recunoști persoane sau momente din acea zi, scrie-ne. Refacem împreună istoria orașului.
