Această fotografie documentară, realizată în anii ’80 și păstrată în Arhiva Deșteptarea, oferă o incursiune vizuală remarcabilă în trecutul urbanistic al Bacăului. Imaginea surprinde centrul orașului într-o perioadă de intense transformări, când planificarea socialistă dicta ritmul dezvoltării.
În prim-planul fotografiei se află șantierul blocului masiv aflat pe atunci în construcție, situat pe strada Nicolae Bălcescu, una dintre arterele centrale ale orașului. Structura aflată în plină ridicare este reprezentativă pentru stilul arhitectural al epocii: beton, funcționalitate și volumetrie impunătoare. Grinzile expuse, schelele și macaralele vorbesc despre un oraș aflat în plină modernizare, iar imaginea transmite energia specifică acelor ani, când totul părea că se reconstruiește de la zero.
Un detaliu cu valoare documentară deosebită este curbura străzii Nicolae Bălcescu, vizibilă în partea stângă a fotografiei. Această traiectorie sinuoasă avea să fie îndreptată în anii următori, în cadrul unui amplu proces de sistematizare urbană, dictat de cerințele circulației rutiere și de viziunea regimului comunist asupra orașului ideal – simetric, ordonat, previzibil. Curbura a fost, așadar, una dintre ultimele mărturii ale traseului istoric al străzii, înainte ca asfaltul să o transforme definitiv.
În plan îndepărtat, se distinge silueta impunătoare a Hotelului Moldova, una dintre clădirile-simbol ale orașului în acea perioadă. Ridicat în anii ’70, hotelul domina orizontul urban și oferea o priveliște amplă asupra orașului în continuă expansiune. El apare aici ca un punct de reper al unei epoci în care verticalitatea devenea un semn al progresului.
Privind această imagine, observatorul de azi descoperă nu doar un șantier sau o stradă, ci o felie de istorie: un moment de cotitură în care centrul Bacăului își schimba identitatea. Este o fotografie despre visul urbanistic al regimului, dar și despre pierderile aduse de uniformizare: dispariția unei curbe, a unui traseu, a unei memorii a locului.
Astăzi, pentru mulți locuitori ai orașului, această imagine este o amintire vie a copilăriei, a străzilor pline de praf și de speranțe, a blocurilor neterminate și a orașului în care fiecare construcție părea să anunțe un viitor mai bun. Iar pentru generațiile tinere, este o fereastră către o lume care a fost – și care, în felul ei, încă respiră în betonul, trotuarele și unghiurile drepte ale Bacăului de azi.
