Avocatul Poporului a contestat la Curtea Constituțională a României dispoziții din Codul insolvenței.
Excepția de neconstituționalitate se referă la art. 81, alin. 3 și art. 348 din OUG 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit site-ului Avocatului Poporului.
În sesizare se arată că dispozițiile atacate contravin art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (2) din Constituție.
Normele supuse controlului de constituționalitate sunt următoarele: art. 81 alin. (3): „În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidența prevederilor Legii audiovizualului 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii și până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licența audiovizuală, în sensul Legii nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Național al Audiovizualului, în planul de reorganizare vor fi prevăzute condițiile de exercitare a dreptului de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe, condiții ce vor fi supuse aprobării prealabile a Consiliului Național al Audiovizualului”; art. 348: ”(1) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 25 octombrie 2013. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență aflate în derulare la data intrării sale în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 183 — 203, care se aplică doar cererilor introduse după data intrării în vigoare a acesteia”.
Potrivit Avocatului Poporului, OUG 91/2013 include într-un singur act normativ legislația generală (aplicabilă tuturor operatorilor economici), legislația specială (incidență instituțiilor de credit și societăților de asigurare/reasigurare), reglementarea insolvenței grupurilor de societăți, precum și a insolvenței transfrontaliere.
De asemenea, sunt reglementate în noul act normativ modificări ale procedurilor desfășurate în fața judecătorului sindic, aplicabile proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată.
„În activitatea de elaborare, modificare sau abrogare a unor acte normative, care conțin norme de procedură, principiul securității juridice trebuie privit în întreaga sa dimensiune, cuprinzând, în principal, următoarele exigențe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea și previzibilitatea acesteia. (…) Este evident că pentru a fi aplicat în înțelesul său un act normativ trebuie să fie precis, previzibil și totodată să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi”, se arată în sesizare.
AP subliniază că principiul previzibilității impune ca autoritățile publice să normeze relațiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare, în cazuri justificate, după trecerea unei perioade rezonabile de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanță de specialitate în vederea adoptării unei atitudini potrivite.
„Lipsa unei asemenea exigențe a normelor juridice determină o nesiguranță a raporturilor juridice, care poate avea ca efect vătămarea drepturilor subiecților de drept vizați de ipoteza normei legale. Totodată, asigurarea securității juridice trebuie observată cu mai mare strictețe în cazul regulilor cu implicații și consecințe financiare, încât cei vizați de acestea să cunoască precis întinderea obligațiilor impuse. (…) În aceste condiții, dispozițiile art. 348 din OUG 91/2013, care prevăd că noile reglementări se aplică tuturor procedurilor aflate în derulare la data intrării în vigoare a actului normativ, cu excepția prevederilor art. 183-203, nu sunt constituționale”, menționează sursa citată.
Autorul sesizării mai precizează că dispozițiile care fixează un regim juridic distinct pentru debitorul aflat sub incidența prevederilor Legii audiovizualului pot fi considerate neconstituționale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât subiecții de drept cu privire la care s-a declanșat procedura de insolvență sub imperiul legii vechi nu au posibilitatea să prevadă că o reglementare ulterioară le va afecta însăși existența acestora ca subiecți de drept privat.
„În unele cazuri, în perioada de observație specifică materiei insolvenței, cuprinsă între deschiderea procedurii și confirmarea planului de reorganizare (care poate dura între 45 de zile și o perioadă nedeterminată obiectiv, în funcție de numărul creditorilor și de acțiunile întreprinse de aceștia), unii debitori sunt împiedicați să-și desfășoare efectiv activitatea. În ceea ce privește neconcordanța dispozițiilor art. 348 din OUG 91/2013 în raport de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, considerăm că acestea au caracter retroactiv întrucât se aplică și procedurilor aflate în derulare începând cu data intrării în vigoare a acesteia”, se spune în document.
AP arată că normele legale criticate acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de deschidere a procedurii insolvenței, cu încălcarea principiului tempus regit actum.
„În legătură cu cele menționate, precizăm că la stabilirea sferei de acțiune în timp a legii trebuie să se țină cont atât de prioritatea noii legi față de cea veche, dar și de siguranța raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv de ordine publică. A da o interpretare diferită principiului neretroactivității înseamnă, pe de o parte, a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege, iar, pe de altă parte, a admite faptul că soluționarea cererii acestuia este supusă unor factori aleatori, interveniți în perioada de observație specifică procedurii insolvenței”, se subliniază în sesizare.
Avocatul Poporului apreciază că principiul previziunii legitime se opune unei astfel de interpretări a legii, fiind obligatoriu ca normele tranzitorii din OUG să respecte exigențele impuse de dispozițiile privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora acestea ”trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive”. AGERPRES
