Una dintre marile schimbări în boxul românesc şi în sportul băcăuan s-a petrecut din luna martie a acestui an. Relu Auraş, unul dintre cei mai proeminenţi antrenori români din toate timpurile, nu va mai antrena la SCM Bacău, ci la CSM Oneşti. Relu Auraş este, cu siguranţă, cel mai titrat şi mai galonat antrenor al boxului românesc, în palmaresul său figurând multe medalii olimpice, titluri de campioni mondiali şi europeni.
Prin ceea ce a făcut şi prin prestigiul său personal, a făcut din Bacău un centru de putere al boxului românesc. SCM Bacău a fost tot timpul, datorită lui, o mare forţă a pugilismului, de multe ori cea mai mai mare. Au fost ani în care SCM Bacău a cucerit nouă sau opt titluri de campioni naţionali de seniori, din zece posibile! O performanţă inegalabilă! Plus o mulţime de titluri la tineret, juniori şi copii!
Asta a însemnat şi aducerea loturilor naţionale la Bacău, iar în ultimii zece ani şi a centrelor olimpice pentru juniori şi tineret. Aceste centre olimpice de juniori şi tineret pe care le-a adus în Bacău, graţie încrederii pe care i-a acordat-o Comitetul Olimpic Sportiv Român, se vor muta cu el la Oneşti. Pare de necrezut această plecare, deoarece toată suita sa impresionantă de medalii, la toate competiţiile, interne şi internaţionale, pornind de la seniori şi coborând la cadeţi, a fost legată de SCM Bacău. Timp de 40 de ani! De ce a intervenit această schimbare, mai ales că Relu Auraş este extrem de apreciat la nivel de federaţie, ocupând funcţia de director tehnic al tuturor loturile reprezentative şi pe cea de preşedinte ales al Colegiului Antrenorilor? Iată ceva interesant de aflat!
Nu mai există atmosferă pentru performanţă
– Dle. Relu Auraş, să începem abrupt. De ce aţi lăsat Bacăul pentru Oneşti?
– Nu a fost deloc o decizie uşoară. Eu sunt un om legat de glie, sufleteşte vorbind. Ţin foarte mult la oraşul în care am copilărit, am învăţat, am devenit un antrenor de succes, cetăţean de onoare al municipiului şi al judeţului, am devenit la rândul meu părinte. Dar aici nu mai există atmosferă pentru performanţă. Niciunul dintre responsabilii importanţi ai oraşului nu s-a sesizat în privinţa situaţiei boxului, in privinţa mea şi a ceea ce eu reprezint. Nepăsarea asta, fie că izvorăşte din neştiinţă, fie că izvorăşte din răutate, doare. E ca şi cum n-am fost timp de patruzeci de ani, iar toate acele succese mari pe care le-am avut pentru Bacău, inclusiv în ultimul an, n-au existat. Să fi făcut vreo pauză în performanţe, asta ar fi oferit un pretext, cât de cât. Dar n-a fost cazul! Şi nu sunt singurul în situaţia asta, ceea ce aruncă mari semne de întrebare. Cornel Agop, care a adus Bacăului două medalii olimpice de aur şi multe alte succese, a fost forţat să iasă la pensie. Tot pe uşa din dos a fost scos prietenul meu Nicu Cara. Plec undeva unde se doreşte ceea ce eu fac de-o viaţă, an de an, – adică medalii şi campioni. Las în spate enorm de multe amintiri, dar ard şi de nerăbdarea unui nou început. Un ochi îmi plânge, unul râde.
Oneştiul va intra în topul românesc al boxului
– De ce CSM Oneşti?
– Când s-a aflat în lumea boxului că plec de la Bacău, au fost câteva cluburi mari, de tradiţie în box, care au venit cu oferte. Dar am ales Oneştiul din mai multe motive. În primul rând, la Oneşti se vrea performanţă. S-a văzut asta de mult timp, de când la conducere a venit dna. Ingrid Istrate. Clubul a crescut în multe ramuri de sport şi şi-a păstrat numele bun pe care îl avea în altele. Voi face din secţia sa de box una dintre cele mai tari din România. Şi mă bucur că-l voi găsi aici pe Vasile Pradaiş, un antrenor cu care am mai lucrat, care a alcătuit deja grupe de cadeţi şi juniori – mânat fiind de patriotism local, şi care deja face o excelentă activitate de selecţie. Şi a mai fost un lucru cu care dna. Istrate m-a cucerit: faptul că a reuşit să-l păstreze la club pe Doru Arădăvoaicei, o enciclopedie vie a sportului, un om căruia sportul din judeţul Bacău, din oraşul Bacău, din Oneşti şi din toată ţara îi datorează multă recunoaştere. Are 81 de ani, iar doamna Istrate îi apreciază experienţa şi spiritul veşnic viu, memoria formidabilă şi logica impecabilă. Alţii ar fi fost limitaţi de propriile neştiinţe şi de prejudecăţi şi ar fi văzut în Arădăvoaicei doar un bătrân. Dar dna. Istrate este un lider adevărat, care crede în oamenii de valoare şi în principii. În al doilea rând, Oneştiul oferă condiţii grozave! In toată cariera mea, am petrecut acolo mai multe luni pe an. Toţi renumiţii mei elevi de la loturi, în frunte cu celebrii Vaştag şi Doroftei, cu fraţii Marian şi Dorel Simion sau Roli Gavril s-au antrenat mult timp la Oneşti. O parte din valoarea lor au căpătat-o la Oneşti. Dar şi la club, pregătirea am început-o în fiecare an la Oneşti. Condiţiile de cazare, masă şi şcoală sunt excelente. Iar de-a lungul anilor, au fost la Oneşti primari extraordinari, care au ţinut cu sportul, dar, în particular, cu boxul românesc şi cel băcăuan.
Boxul românesc trebuie să redevină ceea ce a fost
– O veţi lua aproape de la zero? Sau nu vă veţi duce acolo cu mâna goală?
– Acolo unde găsesc condiţiile de pregătire despre care am spus, nu aş avea nevoie de altceva. În capul meu există tot ceea ce este nevoie şi încape mult în plus. Trebuie să spun că învăţ din tot ceea ce trăiesc, din multele succesele pe care le-am avut, dar şi din eşecurile şi dezamăgirile care au fost. Asta înseamnă, de fapt, experienţa, nu vârsta, care e doar o cifră. Sunt sănătos, sunt foarte activ, deci aş putea lua-o de la zero. Dar nu voi fi un ascet, care să vină doar cu hainele de pe el şi cu înţelepciunea adunată în ani. O parte dintre sportivii valoroşi pe care i-am avut mă vor urma la Oneşti. Avem obligaţii sufleteşti şi morale unii faţă de ceilalţi. Ei au speranţe mari, iar eu nu vreau ca ei sa rămână fără aripi. De asemenea, centrele olimpice de pregătire a juniorilor şi tineretului se mută de la Bacău la Oneşti. Pentru că eu am fost şi sunt garanţia că la aceste centre se face treabă de calitate. Eu nu sunt doar responsabil al acestor loturi, ci şi antrenor la centrul olimpic de tineret.
– Va avea Oneştiul un boxer la JO de la Paris?
– Boxul românesc trebuie să redevină ceea ce a fost. Au fost mulţi ani în care Federaţia a fost suspendată din AIBA, iar boxul românesc a avut enorm de suferit sub planul performanţelor. A fost uşor de distrus atunci, iar acum este greu de reconstruit! De aceea a fost înfiinţată această academie a Federaţiei, la iniţiativa preşedintelui Vasille Câtea. Ceea ce pot să garantez este că Oneştiul se va înscrie acestui efort naţional de durată. Cu multă stăruinţă, ştiinţă şi răbdare, cu generaţii tot mai bune de boxeri.
Nedumeririle s-au risipit, întrucâtva. Dar în urmă rămâne un gust amar. Este condamnabil cum Bacăul îşi blochează performanţele, renunţând atât de uşor la un om uriaş în privinţa realizărilor. Prin ţară, o medalie de bronz face dintr-un antrenor o personalitate. Auraş, cu tone de aur la Naţionale, Mondiale şi Europene, plus medalii la Olimpiadă, un om excelent văzut de Federaţie şi Comitetul Olimpic, este îndepărtat! În tăcere, şmechereşte! O dată cu el pleacă o întreagă instituţie a performanţei. Norocul face să rămână, totuşi, în judeţ. Îi urăm succes acolo! De fapt, ştim că va avea succes la Oneşti. Inclusiv cei care l-au îndepărtat ştiu asta.
