Telegrafic: o țară într-un om. Ceva mai în detaliu: o bună parte din involuția României din ultimele trei decenii se regăsește în declarația de presă făcută la începutul săptămânii de procurorul general Augustin Lazăr referitoare la cazul disidentului anti-comunist Iulius Filip. Pe larg, acum. Augustin Lazăr este expresia fidelă a neasumării trecutului.

A ascunderii sale, nu sub preș, ci sub tipare de limbaj. Lazăr se simte cu conștiința curată. Lazăr nu vede de ce ar trebui să-și reproșeze ceva legat de anii de dinainte de ’89 în care a condus comisia de liberări condiționate.

Și nici nu vede de ce nu ar fi în continuare procuror general al României. Despre perioada pre-decembristă, Lazăr spune: „Am lucrat mereu în cadru legal”. Și tot ceea ce-și poate îngădui este să numească „practice discutabile” modul în care procurorii tratau chestiunile referitoare la disidenții politici.

Nu îl numește deloc pe Iulius Filip, cel care, de altfel, i-a scris și o scrisoare în anii de detenție. Se miră doar că nu a primit-o, insinuând că a aflat mult mai târziu de existența cenzurii în privința corespondenței! Chiar pune la îndoială existența scrisorii. Scrise nu de Iulius Filip -nomen omen-, ci de „respectivul”.

Totul cu o nonșalanță șocantă. Șocant este și modul în care Augustin Lazăr tratează candidatura sa pentru un nou mandat de procuror-general. Nu-și dă demisia și nici nu-și retrage candidatura: „Cui i-ar folosi?”. Și aminteste că a început niște proiecte pe care vrea să le ducă mai departe. Acesta este Augustin Lazăr.

Și aceasta este România; ei bine, o mare parte din ea. Din ’89 și până azi, România nu a avut niciun interes să o rupă cu trecutul. Și asta pentru că majoritatea celor care au preluat frâiele (de tot felul) după Revoluție aparțineau trecutului. Legea lustrației îi scotea din joc.

Caraghioslâcul situației: Revoluția anti-comunistă a favorizat și favorizează foștii pioni importanți ai Partidului Comunist Român de până în 1989. Sigur, România nu înseamnă doar Augustin Lazăr. Sunt lucruri mult mai bune, după cum există și lucruri mult mai rele.

Discursul de marți al lui Lazăr, închistat așa cum a fost el, a explicat însă mai bine și mai clar decât își imagina cineva de ce, în ultimii 30 de ani, țara aceasta nu a mers nici înainte și nici înapoi. A mers acolo unde aveau și au interes toți cei precum Augustin Lazăr: alături cu drumul.
D