Ce ştire! La început am crezut că este o glumă: a dispărut un copăcel din parcul mare al oraşului. Mi-am zis că nu este nici primul şi nici ultimul. Sub joagăr a dispărut şi „Salcia lui Bacovia” din Parcul Trandafirilor. Ne-am scandalizat vreo cinci zile. Un moft! Şi am uitat.
Din părculeţul „La pătrăţel”, de lângă Prefectură, a dispărut bustul lui Mihail Kogălniceanu. Nu s-a mai auzit nimic de el. Este dat în urmărire la… REMAT. Din Bacău au dispărut toate fabricile de renume; şi nu au fost puţine. A plâns cineva? N-au fost publicate la rubrica „pierderi”, din ziare. Ne-am mulţumit cu ce au fost înlocuite: ştranduri, clădiri pentru birouri, un mall etc. Ne-am învăţat cu dispariţiile.
Dispar şi oameni, ba unii au răspândit zvonul că dispar şi copii cu „duba neagră”. Dispar maşini din faţa blocului, au dispărut adăposturile de apărare împotriva bombelor. N-ai unde te adăposti, dacă vin suhoi-urile. Dragi tineri, au dispărut pădurile, petrolul, cărbunele, „şeptelul”, doar sarea ne-a mai rămas. Înainte, cu mult înainte, pentru un sac de cartofi luat de la CAP, nu te mai vedeau copiii cu anii. Acum, nu, că nu ştim cine sunt responsabilii cu dispariţiile. N-am văzut, n-am auzit. N-am văzut nici poliţişti, nici jandarmi! Orice dispariţie este un fapt divers.
Şi atunci de să ne mai lamentăm că a dispărut din parc copăcelul botezat BCTR. Naşi i-au fost tineri din Bacău, după ce l-au plantat în primăvară pentru a ne aminti că Bacăul a fost Capitala Tineretului. Nu l-au tăiat, l-au valorificat în totalitate. N-a mai rămas neam! Şi am bănuieli rezonabile că a fost furat tot de nişte tineri, din categoria tăietorilor de…frunze. Cred că mai nimerit ar fi să ridice tinerii un monument din piatră, nu să planteze altul. Va avea aceeaşi soartă.
