Seceta face ravagii. Usuca pamatul, culturile, dar si sufletul oamenilor. La sate, taranii se declara invinsi de natura necrutatoare. Nu mai au apa. Pentru animale, pentru ei, pentru a-si face un blid cu mancare. In Podu Turcului, satenii cara acum apa de la kilometri intregi pentru a-si adapa animalele. Multi renunta la ele sau le vand pe nimic. Cu totii asteapta sa se intample minunea: sa se deschida Portile Cerului. Mai ales ca ploile de vara care au cazut in ultima vreme au fost prea asarace” pentru nevoile zilnice.
aNu mai avem apa. Ni s-a uscat si sufletul in noi”. Asta e cea mai mare problema in toata valea pe care se intinde comuna Podu Turcului. O comuna cu oameni saraci, dar muncitori. aO sa ramanem fara mancare, vitele nu mai au apa, fantanile au secat. Ne-a batut Dumnezeu”, striga taranii de pe camp. In sate, totul pare parjolit. Ploile de vara trecatoare doar au udat putin pamantul uscat. Animalele abia mai trag in jug, caii devind tot mai nervosi, porcii din cotete scurma cu ratul lor rozaliu colbul uscat, in miscari bruste. Femei, barbati, copii, batrani… Cu totii par parca invinsi de natura necrutatoare.
Oamenii isi vand
animalele pe nimic
In satul Sarbi traiesc in jur de 1.000 de oameni. I-am vazut, am cunoscut o parte dintre ei, am incercat sa le aflu necazurile. „Problema noastra cea mare este lipsa apei. Nu avem apa. Am renuntat la vaci, la porci, la cai. Din 8 vaci, mai am una, din 20 de porci, mai am vreo cinci, oi nu mai cresc deloc. Vecinii mei fac la fel, pentru ca nu este apa…”, ne-a declarat Stefan Grigoras, localnic. In centrul satului este o ciusmea. Construita din contributia oamenilor. Odata, ea era cea care asigura apa in toata valea. Acum, abia mai picura un strop. „Din cauza lipsei apei, renuntam la animale sau le vindem pe nimic. Vindem porci, vaci, cai, cu 500 sau 400 de lei, numai ca sa scapam. La ciusmea apa curge greu, cand e, cand nu e. Numai cu harletul nu gasim apa. Nu facem fata…”, ne-a spus suparat si Radu Nedelcu.
aCampul e uscat.
E rau fara apa”
Taranii sunt necajiti. Munca lor este parjolita fara mila de soare. Porumbul s-a uscat. Graul nu mai creste. Nici pasarile vazduhului nu mai canta. Seceta le-a ars si sufletele. Fara ploaie, nu mai au nicio putere. S-au luptat cat au putut, au muncit pe branci de cu ziua pana-n noapte, dar in zadar. Totul se usuca, se ingalbeneste si moare. Ca si inima lor. aAm trei animale, trei vaci. Campul e uscat. E rau fara apa. Merg kilometri intregi sa aduc apa, peste camp. Ne descurcam foarte greu”, ne-a marturisit si Maricica Haitafu. aLa fantana mea vin peste 15 oameni, si apa abia mai e. Car apa pentru casa de la un kilometru, iar pentru animale de la 4 kilometri. Nu pot sa renunt la ele, ca din asta traiesc. Ne chinuim asa, cum o vrea Dumnezeu”, a completat si Viorel Grigore.
Fara ploaie,
oamenii sunt pierduti
Oamenii insa isi continua viata cu credinta in suflet. Spera ca Domnul sa aduca ploaia si peste satul lor. Fara ea, sunt pierduti. L-am intalnit pe un drum pietruit si pe Gheorghe Cheptanaru. Avea in ham doi cai, care abia mai mergeau. „Le e sete. Dupa apa ma duc”. In zona s-a inceput si un program de aductiune de apa si canalizare. „Peste 4 miliarde de lei urmeaza sa fie investiti in toata valea”, a precizat primarul comunei, dr. Gabriela Iacobescu. Actuala administratie a comunei a trecut acest program pe lista de prioritati. Speranta este insa tot in Dumnezeu. Fara ploaie, toata valea e pierduta. Scris de Roxana Neagu
