Vad ca, mai nou, se cauta si intelectuali pentru candidaturile din toamna, pentru Parlament. Am aflat despre numele unor cunoscuti jurnalisti curtati, cica-se, de unele partide, ei nefiind insa dispusi sa-si abandoneze libertatea de opinie pentru inregimentarea intr-un partid. Lucrul ma cam mira, stiuta fiind lipsa de incredere din partea celorlalti de care abeneficiaza” categoria celor care -si folosesc mintea in viata de toate zilele, traind din foloasele aduse de produsele acesteia. Daca citesti o carte cum este cea scrisa de Paul Johnson, intitulata aIntelectualii”, te poti chiar ingrozi. Gasesti acolo adunate defecte, vicii enorme. Perfizi, minimalizanti, avari, naivi, versatili, afemeiati, alcoolici, ciudati, nestatornici, zgarciti, infatuati, imorali, ideologi de doua parale, cam asa sunt vazuti intelectualii, si nu unii oarecare, ci personalitati de prima marime, ii amintesc aici doar pe J.-J. Rousseau, Tolstoi, Ibsen, Sartre, Hemingway etc. Oameni care nu s-au dat in laturi de la nimic pentru a iesi in avantaj. Au stiut sa intre in gratiile stapanilor lumii, i-au curtat, i-au flatat, obtinand favoruri. Niste profitori care, mai apoi, i-au bestelit in cartile lor pe binefacatori, negand puterea acestora, si orice putere politica si de stat, in general. S-ar zice, asadar, ca nu prea te poti bizui pe asemenea exemplare, chiar daca istoria a cunoscut si exceptii de la regula. Oricum, starea de scepticism fata de intelectuali se simte si astazi in societate. Publicul nu priveste cu ochi buni pe acei intelectuali care tin predici, lectii de morala. E clar ca scartaie ceva la capitolul imagine. Desi la noi, dupa caderea comunismului, unii intelectuali au avut trecere, iesind in agora, formand chiar un partid al lor. Dar cum solidaritatea si fidelitatea fata de o doctrina politica nu prea le sta in caracter acestor invederati individualisti, lucrurile nu au mers decat foarte putin timp. Si oamenii s-au saturat repede de verbiaj, de minciuni, de sfaturi date cu un ton de superioritate. Au inceput sa prefere personajele dintr-o bucata, care nu-si aleg atent vorbele, nu se-ncurca in ele, ci trec la fapte, cu maxima dezinvoltura, nefiindu-le teama de grosolanie, de vulgaritate. Acest tip de individ pare sincer, spre deosebire de un intelectual intortocheat, si ajunge sa se bucure de o mare popularitate. Tipul golanesc al politicianului de ocazie, al tuterilor ultra-servili, incovoiati in fata sefului de partid, se pare insa ca a mai intrat la apa, dupa cum remarca analistii politici, asa ca sunt din nou la mare cautare, de cand cu uninominalul, intelectualii. Multi dintre cei vizati de partide sunt oameni de presa, adica persoane obisnuite sa gandeasca pe cont propriu, inzestrate cu mult spirit critic. Una dintre acestea este Adriana Saftoiu, cunoscuta si ca fosta consiliera a presedintelui Basescu. Ea a declarat, recent, ca vrea sa incerce un alt tip de actiune, una de terapeut social. Pentru ca e mai usor sa pui numai diagnostice, decat sa faci, ca terapeut, indelungi sedinte de tratament. Si de criticat e usor, dar mai greu e de infaptuit. Daca doamna respectiva s-ar tine de cuvant (ea a mai spus si ca nu trebuie sa fii omul cuiva, sa te subordonezi in primul rand unui partid, ci mai degraba cetateanului), si daca si alti intelectuali care vor sa candideze ar gandi asa, poate ca lucrurile s-ar schimba in bine. Ramane de vazut ce se intampla in realitate dupa declaratii si intentii mai mult decat onorabile.
Scris de Carmen Mihalache
