Dacă în ultimele săptămâni ați văzut imagini cu Dunărea aproape secată, este firesc să apară întrebarea: cum este posibil, dacă în România a plouat atât de mult? La prima vedere pare o contradicție. În realitate, explicația este simplă: Dunărea nu este „alimentată” doar de ploile din România, ci de întregul bazin hidrografic al fluviului, unul dintre cele mai mari din Europa.
Un fluviu european, nu doar românesc
Conform Meteoplus, Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu al Europei, după Volga. Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Schwarzwald), în sud-vestul Germaniei, și străbate aproximativ 2.850 de kilometri până la vărsarea în Marea Neagră, prin Delta Dunării.
Pe traseul său traversează sau delimitează teritoriul a zece state – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina – însă bazinul său hidrografic este și mai impresionant. Acesta se întinde pe aproape 820.000 de kilometri pătrați și cuprinde teritorii din 19 țări europene.
De unde vine apa Dunării?
Debitul fluviului este alimentat de zeci de râuri importante care adună apa din Alpi, Carpați, Balcani și din câmpiile Europei Centrale. Printre cei mai mari afluenți se numără Inn, Drava, Sava, Tisa, Morava, Olt, Siret, Jiul și Prut.
Cu alte cuvinte, apa care ajunge la Baziaș – punctul în care Dunărea intră în România – provine în mare parte din precipitațiile căzute cu sute sau chiar mii de kilometri în amonte.
România a avut ploi, dar amonte a fost secetă
Paradoxul din acest an se explică tocmai prin distribuția precipitațiilor.
În timp ce România a avut una dintre cele mai ploioase luni iulie din ultimii ani, cu cantități care au depășit în multe zone 100–150 litri pe metru pătrat, situația din bazinul superior și mijlociu al Dunării a fost complet diferită.
Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia au traversat luni întregi cu precipitații foarte reduse și valuri repetate de caniculă. Solul s-a uscat, râurile au transportat tot mai puțină apă, iar afluenții principali ai Dunării și-au diminuat considerabil debitele.
Rezultatul? Chiar dacă în România plouă abundent, cantitatea de apă venită din amonte este prea mică pentru a ridica nivelul fluviului.
Cât de mic este debitul?
Potrivit Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, în perioada 31 iulie – 6 august debitul Dunării la intrarea în România, în secțiunea Baziaș, este estimat la aproximativ 1.450 metri cubi pe secundă.
Pentru comparație, media multianuală a lunii iulie este de 4.750 metri cubi pe secundă.
Cu alte cuvinte, Dunărea transportă acum de peste trei ori mai puțină apă decât în mod normal pentru această perioadă a anului.
Mai mult, această valoare se apropie de minimul istoric înregistrat în 1985, când debitul a coborât la aproximativ 1.400 mc/s.
Ce efecte are nivelul scăzut?
Scăderea debitului nu înseamnă doar imagini spectaculoase cu bancuri de nisip ieșite la suprafață.
Nivelul redus al Dunării afectează:
- navigația comercială;
- ecosistemele acvatice;
- alimentarea cu apă în anumite zone;
- producția de energie hidroelectrică;
- transportul de mărfuri pe fluviu.
În unele sectoare, șenalul navigabil s-a redus considerabil, ceea ce impune restricții pentru navele de mare tonaj.
Când va crește Dunărea?
Veștile sunt doar moderat optimiste.
Hidrologii estimează că debitul va rămâne relativ constant, în jurul valorii de 1.450 mc/s, până în jurul datei de 10–12 august, datorită unor precipitații prognozate în Austria.
Ulterior este posibilă o creștere lentă spre sfârșitul lunii august, iar probabilitatea unei reveniri mai consistente este mai mare după 24 august.
Totuși, dacă seceta persistă în Germania, Austria și celelalte state din amonte, refacerea debitului va fi una lentă.
Concluzia
Situația din această vară demonstrează că Dunărea este un sistem hidrologic european, nu unul național. Nivelul ei depinde în primul rând de ceea ce se întâmplă în întregul bazin hidrografic, de la izvoarele din Germania până la afluenții din Austria, Ungaria sau Serbia.
Așadar, chiar dacă în România plouă abundent, acest lucru nu poate compensa lipsa apei din țările aflate în amonte. De aceea, fluviul se apropie în prezent de unele dintre cele mai scăzute niveluri înregistrate în ultimele decenii, iar efectele sunt resimțite pe întregul sector românesc al Dunării.
