Fragmentul evanghelic al Duminicii a XVI-a din Timpul de Peste An (Mt 13,24-43) ne prezintă trei parabole referitoare la Împărăția lui Dumnezeu: parabola grâului și a neghinei, parabola grăuntelui de muștar și parabola plămadei. Dar accentul cade asupra primei parabole.
Isus folosește o imagine foarte familiară oamenilor din timpul său: după ce grâul era semănat și începea să crească, răsăreau și buruienile. Semințele erau amestecate cu grâul și nu puteau fi deosebite la început. Mai apoi, când se puteau distinge, rădăcinile erau încurcate între ele, iar cine încerca să îndepărteze buruienile, risca să smulgă și grâul. Astfel că era mai bine să fie lăsate să crească împreună. Abia la vremea recoltei erau separate: grâul adunat în hambar și neghina aruncată în foc.
Această parabolă, inspirată din mediul agricol, ne poate învăța astăzi câteva lucruri importante despre Dumnezeu, despre Biserică și despre lumea în care trăim.
În primul rând, parabola ne vorbește despre răbdarea lui Dumnezeu. Uneori ne-am dori ca Dumnezeu să pedepsească rapid, să taie răul de la rădăcină să fie sever, dar nu cu noi. Doar cu ceilalți. Însă dacă privim cu sinceritate la trecutul nostru și ne gândim de câte ori am păcătuit, este o mângâiere să știm că Dumnezeu este răbdător, nu la fel de impulsiv ca noi.
Apoi învățăm din această parabolă și un adevăr despre Biserică: toate tipurile de grâu sunt prezente în Biserică. Dar există în același timp și buruieni, și neghină. Nu suntem o Biserică a celor perfecți. Cu toții mai avem de crescut și de învățat în multe privințe. Spunea un scriitor: „Biserica nu este doar o galerie pentru expunerea sfinților, ci și o școală pentru transformarea păcătoșilor”.
Și nu în ultimul rând, parabola de astăzi ne vorbește și despre lumea în care trăim. Auzim zilnic știri despre conflicte, neînțelegeri, crime, abuzuri, războaie etc. Răul pare să domnească în lumea noastră. Iar la originea tuturor relelor este Diavolul, dușmanul, care acționează și care sădește neghina.
Însă nu trebuie să uităm că nu el are puterea absolută. Harul lui Dumnezeu are o putere mult mai mare. Și acest har este prezent și se dezvoltă în lumea noastră.
În ciuda buruienilor, a existat mereu și încă există încă o recoltă de oameni care vor să-l cunoască, să-l iubească și să-l slujească pe Dumnezeu în această viață și să fie fericiți cu El pentru totdeauna în viața veșnică.
Pr. Octavian Sescu
