De Ziua Învățătorului, elevii de gimnaziu au primit șansa de a-și intervieva fosta învățătoare de la Școala Gimnazială ”Spiru Haret” Bacău. Ea e Cătălina. Asemenea ei, multe alte șlefuitoare de minți și de suflete. Un om simplu, cu har, necunoscut multora, dar care pentru actualii și foștii elevi „haretieni” a fost și rămâne Începutul. Începutul unei frumoase povești de dragoste dintre Om și Carte.
1. De ce ați ales să fiți învățătoare?
Îmi place să lucrez cu copiii și să contribui la formarea lor. Încă din perioada gimnaziului am descoperit această pasiune când îi ajutam pe copiii mai mici din vecini la teme și la pregătirea proiectelor școlare.
Consider că primii ani de școală sunt esențiali pentru dezvoltarea fiecărui copil, iar rolul învățătorului este de a-i ghida cu răbdare, încurajare și încredere. Îmi doresc să îi ajut să descopere bucuria de a învăța, să își dezvolte potențialul și să devină persoane responsabile și încrezătoare în propriile forțe. Satisfacția de a le observa progresul de-a lungul celor cinci ani petrecuți împreună reprezintă cea mai mare motivație pentru mine și confirmarea faptului că am ales profesia potrivită.
2. Vă mai amintiți de prima dumneavoastră clasă?
Îmi amintesc cu drag de prima mea clasă. A fost o clasă I la Școala Gimnazială Cleja. Erau copii isteți, respectuoși și dornici să învețe, iar împreună am trăit multe momente frumoase și emoționante. Astăzi, acei copii sunt adulți. Unii deja lucrează, alții încă studiază. Mă bucur de parcursul lor și să știu că am contribuit, măcar într-o mică măsură, la formarea lor.
3. Cum ați descrie eleva Cătălina din clasele primare?
Ooo, ce departe sunt vremurile acelea! Am fost un copil timid, dar curios și dornic să învețe. Nu aveam o disciplină preferată, pentru că îmi plăceau toate. Am făcut parte dintr-o clasă numeroasă, însă eram foarte uniți și ne sprijineam unii pe alții. Una dintre amintirile care mi-a rămas în suflet este din clasa a III-a, când a trebuit să mă operez de apendicită. Îmi era foarte teamă, însă domnul învățător m-a încurajat și mi-a dat încredere că totul va fi bine. Când m-am întors la școală, colegii mă așteptau cu felicitări și mesaje frumoase. Gestul lor m-a emoționat și mi-a arătat cât de important este să faci parte dintr-un colectiv unit. Privind în urmă, îmi dau seama că anii petrecuți în clasele primare au contribuit mult la formarea mea, atât ca elev, cât și ca om.
4. Care a fost cea mai mare provocare din carieră?
Cred că una dintre cele mai mari provocări din cariera mea a fost adaptarea continuă la schimbările din educație și găsirea celor mai potrivite metode pentru fiecare generație de elevi. Copiii sunt diferiți, învață în ritmuri diferite și au nevoi diferite, iar rolul învățătorului este să găsească mereu modalități prin care fiecare să se simtă valorizat și să își atingă potențialul.
5. Ați avut momente când ați vrut să renunțați?
Au existat momente dificile, ca în orice profesie, în care am fost obosită, dezamăgită sau m-am întrebat dacă fac suficient pentru elevii mei. Totuși, nu am ajuns niciodată să îmi doresc cu adevărat să renunț.
6. Ce v-a determinat să continuați?
De fiecare dată când am trecut printr-o perioadă mai grea, copiii au fost cei care mi-au reamintit de ce am ales această meserie. Un zâmbet, un progres făcut de un elev, o îmbrățișare spontană sau un mesaj primit după ani de la un fost elev au avut puterea să îmi redea energia și încrederea. Să fii învățător este mai mult decât o profesie; este o responsabilitate și o bucurie. Chiar dacă există provocări, satisfacțiile pe care le oferă acest drum frumos sunt mult mai mari decât dificultățile întâlnite în cale.
7. Acum aveți clasa a II-a, noi suntem în a VII-a. Există asemănări între generații? Dar deosebiri?
Există atât asemănări, cât și deosebiri. Copiii au rămas, în esență, la fel: sunt curioși, energici, dornici să fie apreciați și au nevoie de atenție, încurajare și afecțiune. Indiferent de generație, le place să se joace, să descopere lucruri noi și să petreacă timp alături de colegi. Diferența cea mai mare este legată de tehnologie. Copiii de astăzi au acces la mult mai multe informații și sunt familiarizați cu dispozitivele digitale de la vârste foarte mici. Acest lucru îi ajută în multe situații, dar le face uneori mai dificilă concentrarea pentru perioade mai lungi de timp.
Cu toate acestea, cred că fiecare generație are farmecul ei, iar rolul nostru, al profesorilor, este să înțelegem schimbările și să îi sprijinim pe copii să își valorifice calitățile și potențialul.
8. Ce înseamnă pentru dumneavoastră un elev de succes?
Un elev de succes nu este neapărat cel care obține “Foarte Bine” pe linie. Un elev de succes este cel care își descoperă și valorifică potențialul, este perseverent și nu renunță atunci când întâmpină dificultăți. La fel de importante sunt respectul față de cei din jur, bunătatea, responsabilitatea și dorința de a deveni o persoană mai bună în fiecare zi. În opinia mea, adevăratul succes nu se măsoară doar prin rezultate școlare, ci și prin felul în care un elev își construiește caracterul și relațiile cu cei din jur, mai cu seamă, de modul în care se formează, pas cu pas să devină Om.
9. Sunteți învățătoarea deschisă spre nou. Îmi amintesc excursiile organizate de dumneavoastră, dar și de orele în care ați acceptat să utilizăm telefonul în scop didactic. Credeți că activitatea unui cadru didactic poate fi înlocuită de AI?
Mă bucur că îți amintești acele activități! Și astăzi, în ciuda tuturor discuțiilor despre telefoanele la școală, observ că lecțiile în care folosim tehnologia în scop educativ rămân printre preferatele elevilor. Atunci când este utilizată cu măsură și cu un scop clar, tehnologia poate face învățarea mai atractivă și mai accesibilă. Anul acesta am susținut lucrarea metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I intitulată „Utilizarea tehnologiilor multimedia în învățământul primar”. La finalul prezentării le-am spus celor prezenți un lucru în care cred cu tărie: „Tehnologia nu înlocuiește profesorul, dar un profesor care folosește tehnologia îi deschide elevului o lume întreagă.” Acesta este și răspunsul meu la întrebarea ta. Nu cred că AI-ul poate înlocui activitatea unui cadru didactic. Poate oferi informații, poate genera exerciții sau explicații, dar nu poate înlocui relația umană dintre profesor și elev, încurajarea oferită la momentul potrivit, empatia, răbdarea și capacitatea de a înțelege nevoile fiecărui copil. Inteligența artificială este un instrument valoros, însă profesorul rămâne cel care inspiră, motivează și formează caractere.
10. Dacă tot ați amintit de finala de grad. Noi, foștii elevi v-am făcut o surpriză, așteptându-vă în fața clasei pentru a vă felicita în felul nostru. Cum se face că pentru învățători legătura cu fostele generații nu se rupe odată cu încheierea clasei a IV-a?
Surpriza pe care mi-ați făcut-o atunci a fost un moment tare emoționant și vă mulțumesc că v-ați gândit la mine! Petrecem împreună cinci ani din viață, cinci zile din șapte, câteva ore în fiecare zi. Suntem alături de voi nu doar la lecții, ci și în excursii, tabere, serbări, concursuri și în multe alte momente importante. Practic, viața voastră de școlar începe alături de noi. Împărtășim bucurii, reușite, emoții, dar și momente mai dificile, iar toate acestea construiesc o relație specială. În acești ani vă vedem crescând de la niște copii care abia își poartă ghiozdanul până la elevi capabili să își exprime ideile, să își susțină opiniile și să devină tot mai independenți. Este imposibil să nu se creeze o legătură puternică! De aceea, chiar dacă voi creșteți și vă urmați propriul drum, iar noi mai adăugăm câțiva ani experienței noastre, amintirile și afecțiunea rămân. Un învățător nu își uită elevii, așa cum nici elevii nu îi uită pe cei care le-au fost alături la începutul drumului lor în școală.
11. Avem câteva întrebări de 100 de puncte, așa cum deseori ne-ați provocat și dumneavoastră. La clasa noastră ați aplicat diverse metode pentru a restabili liniștea în clasă. Care e metoda pe care o folosiți în prezent?
Ai să râzi, dar anul trecut am folosit un semafor pentru controlul zgomotului din clasă. Dacă volumul creștea prea mult, se aprindea lumina roșie și dispozitivul scotea un sunet de avertizare. Când era liniște, lumina verde rămânea aprinsă. Mai avea și o lumină galbenă, care se aprindea atunci când nivelul zgomotului începea să crească, dar nu ajunsese încă deranjant. Elevii au fost foarte încântați de el la început și chiar a funcționat destul de bine. Era un mod amuzant și vizual de a le atrage atenția. Anul acesta am încercat ceva nou și mult mai simplu. Ridic mâna și încep să număr descrescător de la 5. Surprinzător sau nu, rareori ajung la 1. Se pare că, indiferent câte metode moderne apar, uneori cele mai simple sunt și cele mai eficiente.
12. Ce preocupări “colaterale” au elevii în timpul orei?
Cred că preocupările „colaterale” ale elevilor nu s-au schimbat foarte mult de-a lungul timpului. Și voi mai șopteați cu colegii, vă trimiteați bilețele, mâncați pe furiș câte ceva din pachețel, desenați în caiete atunci când credeați că nu vă observă nimeni sau visați cu ochii deschiși la pauza următoare. Cel mai amuzant moment din acest an a fost cel al unui băiețel care și-a amintit în timpul orei că după școală pleacă direct la antrenamentul de fotbal. Convins că nu îl vede nimeni, s-a ascuns în spatele scaunului ca să își schimbe papucii. Evident că l-am observat, dar situația a fost atât de amuzantă încât cu greu ne-am putut abține să nu râdem.
13. Dacă generația noastră ar fi un film sau un desen animat, cum s-ar numi acesta?
Dacă generația voastră ar fi un film de animație, cred că ar fi „Incredibilii”. Fiecare dintre voi avea propria personalitate și propriile talente. Unii erați foarte vorbăreți, alții mai liniștiți, unii excelați la sport, alții la învățătură sau la activități artistice. La fel ca familia din film, nu erați perfecți și mai apăreau mici conflicte sau neînțelegeri, dar atunci când era nevoie știați să fiți o echipă. V-ați susținut unii pe alții, ați legat prietenii frumoase și ați reușit să transformați anii petrecuți împreună în amintiri de neuitat. De aceea cred că „Incredibilii” vi se potrivește cel mai bine: nu pentru că ați avut superputeri, ci pentru că fiecare dintre voi a fost special în felul său, iar împreună ați format o gașcă frumoasă, pe care o voi purta mereu în suflet.
14. Din cât percem noi, elevii de gimnaziu, sistemul de învățământ este într-o permanentă schimbare. Sunteți optimistă azi, în preajma “Zilei Învățătorului”?
Sunt optimistă, categoric. Sistemul de învățământ trece prin numeroase schimbări, iar uneori acestea pot părea copleșitoare. Cu toate acestea, cred că fiecare generație de profesori a avut propriile provocări și a găsit resurse pentru a merge mai departe. În apropierea Zilei Învățătorului, mă gândesc mai puțin la schimbările din sistem și mai mult la copii. Ei sunt motivul pentru care venim în fiecare zi la școală și tot ei ne oferă energia de a continua. Sunt optimistă pentru că văd copii inteligenți, creativi, sensibili și dornici să își găsească propriul drum. Ei îmi dau încredere că viitorul este pe mâini bune și îmi reamintesc, în fiecare zi, de ce am ales această profesie. Cred că, dincolo de reforme, programe și schimbări, ceea ce construim împreună la școală are valoare, esență și rezistă în timp.
15. Ne-ați îndrumat mereu să fim în clasă ca o familie. Cum descrieți familia „Spiru Haret”?
Pot spune că „Spiru Haret” este o familie. Când am venit în această școală, colegii cu vechime m-au primit cu multă căldură și m-au ajutat să mă integrez.
Ne respectăm, ne ajutăm și ne susținem reciproc. Desigur, suntem oameni diferiți, cu personalități puternice și, uneori, cu opinii diferite. Însă ceea ce ne unește este faptul că punem întotdeauna pe primul loc binele copiilor și calitatea actului educațional. De la domnul director și doamna directoare, până la cadrele didactice și personalul administrativ, fiecare contribuie la bunul mers al școlii și la crearea unui mediu în care copiii să se simtă în siguranță și să vină cu drag la școală. Tocmai de aceea cred că familia „Spiru Haret” este o comunitate unită, în care fiecare își are rolul său și în care lucrăm împreună pentru același scop: educația și binele elevilor noștri.
