Proiectul de aprobare a OUG 32/2026 conține prevederi care, în loc să protejeze piața muncii românești, riscă să o inunde cu forță de muncă din afara țării
Senatul României a adoptat legea de aprobare a Ordonanței de Urgență nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii, cu o serie de modificări prezentate drept „echilibrate”, dar care, analizate în detaliu, ridică semne serioase de întrebare cu privire la protecția reală a muncitorului român. Proiectul merge acum la Camera Deputaților, care are votul final.
Plafonul de angajați – o limitare care există doar pe hârtie
Ordonanța prevedea inițial o regulă aparent rezonabilă: un angajator nu poate aduce mai mulți străini decât numărul mediu de salariați înregistrat în anul anterior. Cu alte cuvinte, un patron cu 10 angajați nu putea aduce 500 de muncitori din afara țării.
Senatul a eliminat practic această protecție printr-o „excepție” care riscă să devină regulă: dacă angajatorul demonstrează că deține o linie de credit sau disponibilități de minimum 500.000 de euro, poate angaja oricâți străini dorește, indiferent de dimensiunea reală a firmei.
Condiția privind bonitatea financiară nu este greu de îndeplinit pentru companiile mari sau pentru cele finanțate din exterior, care tocmai acestea sunt cel mai tentate să înlocuiască forța de muncă locală cu una mai ieftină din afara granițelor.
„50% români” – o condiție cu două tăișuri
A doua condiție impusă de Senat – ca cel puțin 50% dintre angajații cu normă întreagă să fie cetățeni români – sună protector, dar înseamnă, în fapt, că jumătate dintre locurile de muncă dintr-o firmă pot fi ocupate legal de străini, fără nicio limitare numerică, atâta timp cât există și cei 500.000 de euro disponibili.
Mai mult, textul legii nu clarifică dacă cele două condiții – dovada financiară și procentul de 50% români – trebuie îndeplinite simultan sau alternativ. Această ambiguitate juridică poate fi exploatată în instanță în favoarea angajatorilor, lăsând muncitorii români fără nicio garanție reală.
Agențiile de plasare – pedepse mai mici, obligații mai puține
Agențiile care aduc muncitori străini în România au primit, prin votul Senatului, o serie de facilități semnificative:
- Termenul de reconstituire a garanției financiare după executare a fost dublat, de la 30 la 60 de zile, reducând presiunea asupra acestor entități;
- Motivele de retragere a autorizației au fost restrânse: două dintre cele mai importante sancțiuni – legate de ratele ridicate de refuz al vizelor – se aplică acum doar dacă agenția a plasat cel puțin 100 de străini. Agențiile mici pot opera fără riscul retragerii autorizației, indiferent de câte dosare respinse acumulează;
- Obligația de a suporta costurile de repatriere a fost eliminată în mai multe situații, inclusiv atunci când contractul a expirat pur și simplu – practic, agenția nu mai răspunde pentru ce se întâmplă cu străinul adus în România după ce relația de muncă se încheie.
Amenzi reduse, control slăbit
Senatul a operat și modificări în regimul sancționatoriu, reducând sensibil cuantumul unor amenzi. Deși acestea se calculează acum per lucrător, nu global, reducerea valorilor de bază diminuează efectul disuasiv al sancțiunilor și poate face mai „rentabilă” aducerea de muncitori din afara țării, chiar și cu riscul unor nereguli.
Cine plătește nota de plată?
Dincolo de textele juridice, efectele concrete riscă să fie resimțite de muncitorul român obișnuit: salarii stagnante sau în scădere acolo unde forța de muncă ieftină din afara țării devine abundentă, presiune crescută pe locurile de muncă în sectoarele deja afectate de migrație și o piață a muncii tot mai puțin reglementată în favoarea cetățeanului român.
Camera Deputaților urmează să se pronunțe asupra acestui proiect înainte de încheierea sesiunii parlamentare. Dacă legea va fi adoptată fără modificări esențiale, efectele vor deveni vizibile imediat după 7 august 2026, data de la care OUG 32/2026 se aplică integral.
Proiectul de lege este public și poate fi consultat pe site-ul Camerei Deputaților.
