Spitalul este adesea catalogat ca locul în care bolile își fac veacul, un loc în care de cele mai multe ori suferința este „regină”. Dar tot în spital găsim licuri de speranță, oameni care înving boli, oameni care fac tot ce e posibil pentru a salva oamani, și după multe ore de muncă aduc zâmbetul pe chipurile celor care au suferit.
Dar, în mare, spitalul nu este doar despre boli și bolnavi. Pentru că în incinta spitalului există și secția de…maternitate, acolo unde au loc doar minuni, acolo unde vin pe lume copii ce aduc fericire părinților, copii cu destine diversificate.
Astăzi vă propun să o cunoaștem pe Oana Sechel, asistentă medicală ATI – compartiment Obstetrică-Ginecologie, în cadrul Spitalului Județean Bacău. Blondă, minionă, cu un zâmbet ce inspiră optimism, Oana are un chip perfect pentru o asistentă medicală ce doar prin prezență poate alina din dureri.
Pe lângă prezență, Oana știe și cu cuvintele, fiind când glumeață, când serioasă dar în același timp cu știința de a aduce liniște celor greu încercați. Primul lucru a fost să încercăm să aflăm dacă este greu să faci meseria asta. „Nimic nu e ușor în viață. Așa și aici.
Dar atunci când ești în sala de operații și ai șansa să participi la o cezariană și să vezi cum iese copilul din burtica mamei, este ceva miraculos. Din păcate sunt și cazuri mai complicate. Nu e chiar plăcut, dar toată echipa face tot posibilul pentru mămică și copil. Ei sunt cei mai prețioși”, a spus Oana Sechel.
Noi, oamenii de rând, probabil vedem lucrurile altel. Așa cum am văzut prin filme. Dar oamenii de acolo chiar fac minuni, iar atunci când pleacă acasă o fac cu un sentiment unic, înălțător.
„Chiar nu m-am gândit la asta. Pentru că, e adevărat, a devenit obișnuință pentru noi. Dar așa e. E înălțător, chiar dacă uneori părem duri. Dar nu suntem duri pentru că nu ne pasă. Suntem duri pentru că uneori trebuie să iei decizii pe moment. Ce ar fi să plângă și pacienții și să plângem și noi? Dar e doar o chestiune de moment, dacă situația o impune. În rest, suntem oameni și facem totul pentru oameni. Și, da! Este înălțător în cazul nostru”, a explicat Oana.
Cu o experiență de 23 de ani în domeniu, Oana nu știe numărul nașterilor la care a asistat. Dar cu siguranță e de ordinul miilor. Iar de-a lungul timpului a trecut prin fel și fel de situații, unele plăcute, altele… În plus de asta, Oana este și ea mămică. Are doi băieți. Unul de 17 și unul de 13 ani, de care este foarte mândră.
Mă gândeam că este posibil ca în cariera ei, Oana să fi avut parte de momente memorabile. Dar parcă nu e chiar așa. „Fiecare zi e specială, dar frumoasă”, spune Oana, care este bine văzută printre colegi, care o respectă, pentru că ea are darul de a aduce zâmbete pe chipul tuturor.
„Noi, ATI-ul, suntem cei mai tari!”, spune Oana când vine vorbe de echipa în care lucrează. Atunci când o asculți și observi cu câtă pasiune vorbește de echipa în care lucrează, de ceea ce fac, îți dai seama că expresia „Dumnezeu lucrează prin oameni” are în totalitate acoperire, chiar dacă nu de fiecare dată toate sunt pe roze. Iar un episod dificil a fost cel din perioada pandemiei. Oana își amintește cât a fost de greu, din toate punctele de vedre…
Redescoperirea…în culori
În pandemie totul era pustiu. Oana își amintește de zilele când mergea la serviciu, iar pe stradă era pustiu. „Sentimentul pe care l-am avut cred că am să îl povestesc și copiilor copiilor mei. Mă simțeam exact ca în filmele alea horror. Când iese un om pe stradă și zombies sunt ascunși pe undeva și acum ies și te înconjoară.
O senzație foarte stranie. Liniștea aia, într-un fel era și foarte plăcută dar în același timp mă și îngrozea”, povestește Oana Sechel. Iar în toată nebunia aia, și din teamă de necunoscut, și-a trimis copii la țară, la părinți, să îi ferescă de pericolul contaminării…
Fiind singură acasă, printre altele, a găsit niște culori…probabil Tempera… pe care le-au folosit cândva copiii. Și s-a apucat de pictat. Azi un pic, mâine un pic, până într-o zi când soțul ei a realizat cât e de talentată.
De altfel, Oana când era prin școala generală era foarte bună la desen, iar profesorul ei de atunci nu credea că lucrările ei sunt realizate chiar de ea. Și uite așa, în pandemie, Oana s-a…redescoperit. Iar când s-a încheiat „nebunia”, s-a înscris la Școala Populară de Arte.
„Nici nu mai știu cum am aflat de Școala Populară de Arte… Știu că m-am dus și acolo l-am cunoscut pe profesorul Dorin Macovei cu care am stat de vorbă, mi-a explicat, m-a îndrumat, iar acum îi mulțumesc foarte mult că a avut încredere în mine”, povestește Oana Sechel care își mai amintește că prin anul II, directoarea de la acea vreme, Carmen Voisei, i-a recomandat să meargă la facultate, că e păcat să se piardă un așa talent. I s-a părut dificil: cu copii, cu familie, cu serviciu în ture și la o anumită vârstă…
„Dar până la urmă… am dat și am luat. La „pedagogia artelor” la Iași. Am făcut trei ani și am luat licența”, ne spune Oana care acum ar putea să predea la școală ca profesor de desen. „Tot la copii ajung. Pot să spun că sunt împlinită, că mi-am urmat visul”, a completat ea.
Oana pictează tot ce o inspiră. Iubește și crede că o reprezintă abstractul dar asta nu înseamnă că nu pictează…flori sau o natură statică. Îi place grafica dar îi mai place în egală măsură și acuarela. În cei câțiva ani de când s-a regăsit în pictură, o parte dintre lucrări le-a donat: familiei, prietenilor, etc.
Iar lucrările ei și-au găsit loc de-a lungul timpului în diferite expoziții de grup, fie cu Școala Populară de Arte, în timpul facultății, a expus și la Galeriile Alfa în Bacău, iar anul trecut a avut chiar și o „personală” la Iași. Acum are în vedere mai multe proiecte, între care o nouă expoziție, undeva prin luna mai, dar coordonatele nu sunt încă bine conturate.
Se zice că viitorul este incert. Că nu se știe niciodată ce va fi, dar fiecare dintre noi își dorește și înceracă să își croiască ceva pentru mai departe. Oana chiar nu știe ce va fi peste ani. Și nici nu se gândește. Cert este că o să picteze. „Îmi place mult să fac lucruri frumoase pentru oameni.
Îmi aduc o mare bucurie. Și îmi place să fac oamenii fericiți. Așa că, indiferent câți ani vor trece…eu mă văd ajutând oameni. Cât despre lucrările mele, toate spun o poveste. Trebuie să treci prin culori…Așa că…privește și ai să înțelegi. Acolo e o bucățică din mine”, ne-a spus în final Oana Sechel.
Aceasta este doar parte din povestea Oanei, care, după cum se vede limpede, reușește să îmbine atât de bine miracolul de la nașterea copiilor cu mixul culorilor pe planșa de desen. Iar cu proxima ocazie, nu vom rata prima expoziție de pictură semnată Oana Maria Sechel.
