Ca făcut, în ultima vreme, drumurile mele, prin țară sau prin oraș, mi l-au scos în cale pe băcăuanul Rodion Stoian, meșter popular, cunoscut și ca „Omul cu icoanele”. Prima data l-am întâlnit în 2019, atunci când i-am vizitat atelierul de creație, undeva la un subsol de bloc de pe strada Bicaz. Iar zilele trecute, în preajma aniversării orașului Bacău – la 617 ani de atestare documentară, ne-am revăzut în cadrul unui târg de produse meșteșugărești organizat într-un centru comercial de la marginea orașului.
Sincer, l-am căutat, pentru că în septembrie ne-am întâlnit întâmplător la un târg de gen din București, organizat la Ministerul Agriculturii. A fost un bun prilej să stăm de vorbă, să ne pozăm în cojoace cusute chiar de el, spre deliciul vizitatorilor.
De altfel, Rodion Stoian mi-a povestit că după ce am postat pozele, cojoacele alea și-au găsit cumpărători. Și erau foarte faine. Pe lângă cojoace, „Omul cu icoane” face multe altele, toate lucrate manual.
Bondițe, căciuli de blană, cușme dacice, opinci din piele, curele, brâuri populare, dobe, cornuri de suflat – din corn natural de animal, bice, icoane din lemn, și câte și mai câte. Și toate sunt atât de autentice că n-ai cum să nu te oprești și măcar să le admiri.
Povestea
Cât despre artistul nostru, așa cum mi-a spus acum câteva zile… „povestea mea e aceeași”, așa că o să spicuim din ea.
Rodion Stoian a învățat la școala din satul natal, în Horgești, până în clasa a X-a. „Am avut și bursă de merit și luam 440 de lei pe lună, pentru că aveam medii peste 8”, a spus meșterul popular care și-a continuat povestea spunând că trebuia să se facă preot, apoi a dat la școala de șoferi și a picat la „psihologic”.
Prin anii ’78-’79 a lucrat în București ca dulgher. „Eram departe de casă, cum ai fi acum în Statele Unite. Așa mi se părea. Eram primul copil din familie plecat de acasă și era foarte greu”, a mai spus Stoian, care, după experiența din Capitală, a revenit aproape de casă, la Onești unde, după cursuri de calificare, a lucrat ca operator în petrochimie.
După ceva vreme a plecat în armată, iar după satisfacerea stagiului militar a venit în Bacău şi s-a angajat la Fabrica Letea, unde a lucrat până în anul 2001. „În 2001 am plecat și eu în Italia, ca tot românul. Am zis că mă duc pentru șase luni, să fac bani să-mi schimb mașina că aveam un hârb de Dacie.
Era bună la timpul ăla, dar voiam și eu o mașină ca lumea”, își duce omul povestea mai departe. Dar cum socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, „după doi ani de Italia nu aveam nici 200 de dolari în buzunar. Nu știu cum făceau alții, că îi auzeam că fac 8.000-10.000 de dolari, dar eu, din muncă cinstită, nu am reușit”, a mai spus Rodian Stoian.
Întors acasă în 2009, familia lui Stoian a trecut prin niște greutăți legate de starea de sănătate a soției, moment care l-a deschis spre lumea credinței și a început să sculpteze icoane. „Nu pot să spun că am descoperit această latură pentru că eu sunt sculptor de meserie.
Prima icoană pe care am făcut-o, o am și acum și o duc la toate târgurile la care particip”, spune Rodion Stoian, care ne-a povestit cum a făcut el prima icoană: „Eram la biserică și mă rugam în genunchi. Și stând așa, nu știu cum am avut o revelație.
M-am uitat la icoana Maicii Domnului de la pronaus și atunci mi-am zis că pot să fac și eu una. Cum nu aveam material, m-am dus a doua zi la piața mare de unde am luat un fund de tăiat zarzavat de la un lingurar din Mărășești. Și din acest fund am făcut eu prima mea icoană. Asta s-a întâmplat pe 24 iulie 2015.”
America rămâne departe
Rodion Stoian participă aproape weekend de weekend la diferite festivaluri și târguri meșteșugărești, fiind de ceva vreme o figură importantă la acest tip de manifestări. Mai mult decât atât, „Omul cu icoanele” ar fi trebuit să meargă în America pentru a participa la activitățile comunității românești din Sacramento, California, acolo unde ar fi trebuit să ducă câte ceva din creațiile sale autentice de pe plaiurile noastre.
„Trebuie să meargă cu ceva românesc, nu cu prostii, chinezării. Și în Bacău, ce fac eu, nu face nimeni”, spunea la vremea respectivă Stoian. Doar că între timp a venit pandemia iar toate planurile au fost spulberate.
Renumit la târgurile din țară
Anii au trecut iar pe „Omul cu icoanele” îl puteți găsi weekend de weekend la târgurile de profil din țară. Este invitat de fiecare data, iar în unele localități din țară este atât de apreciat încât unii organizatori îi oferă și cazare gratis numai să le onoreze evenimentul.
„Oamenii vin, văd, iar unii chiar cumpără. Alții vin ca la muzeu. Dar e bine și așa. Eu lucrez totul manual și o fac cu mare drag. Le mai fac și cadouri copiilor, care sunt foarte bucuroși. Așa le transmit câte ceva din cultura noastră strămoșească”, mai spune Rodion Stoian, care și-a amintit că mai are prin beci și câteva kendame românești, făcute de el, dintr-o lingură de lemn, o ață și o nucă.
Dacă nu ai văzut minunatele lucruri făcute de „Omul cu icoanele”, cred că ar trebui să o faci. Sigur o să îți placă. Iar weekendul ce vine îl vei găsi pe meșterul popular băcăuan Rodoan Stoian la „Răvășitul oilor” la Slănic Moldova.
