Din păcate, e adevărat. Vacanța s-a cam terminat iar părinții, cei mai mulți, nu știu pe unde să scoată cămașa, în fața cheltuielilor din ce în ce mai mari. Bucuria începerii unui nou an școlar, parcă nu mai e la fel ca altă dată. Cei mici își doresc de toate, iar părinților li se rupe inima că nu le pot face pe plac, mai ales când vine vorba de școală.
E un subiect sensibil. Am încercat să vorbim cu mai mulți părinți, familii cu mai mulți copii care, de luni, vor merge la școală. Când le-am spus că sunt de la ziar, au lăsat capul în pământ și au spus că le este greu, dar nu vor ca povestea lor să fie făcută publică. „E greu, dar ce să face? Nu vrem să ne plângem. Suntem o familie numeroasă cu cinci copii și toți merg la școală”, ne spune… Cristian. Așa l-am botezat noi pentru că omul nu vrea să îi apară numele la ziar.
„Nu vreau să mă știe lumea. Și, oricum, nu vreau nimic de la nimeni. Noi suntem mulțumiți că suntem sănătoși cu toții și că atunci când ne strângem în jurul mesei, chiar dacă nu avem mare lucru de pus pe ea, noi suntem fericiți”, mai spune… Cristian. Familia lui locuiește undeva în partea de nord a orașului Buhuși iar el muncește pe unde poate, cu ziua. Mădălina – botezată de noi –n.r. – are grijă de cei cinci copii. Mezinul trece în clasa pregătitoare. Urmează unul de clasa a II-a, două fete de-a IV-a și a V-a, iar cel mare trece în a VII-a. Cristian e mulțumit de copiii săi.
„Chiar dacă nu sunt cei mai buni din clasă, învață. Și sunt foarte cuminți”, își laudă Cristian copiii. Chiar dacă sunt doar niște copii, se vede că au o anumită maturitate, și asta probabil din pricina vicisitudinilor din viață. Cei mai mari poate și-ar dori și ei un telefon, cu jocuri, așa cum au văzut la colegii lor. Dar nu e așa. Nu vor decât rechizite. Și dacă se poate, haine noi să meargă la școală. Cel mai dificil va fi, cel mai probabil, pentru mezin. Pentru el se deschide o lume nouă, o lume ce poate îi va oferi o altă perspectivă.
Deja știe că e frumos la școală și că va cunoaște mulți copii și că va învăța lucruri noi. Deocamdată nu realizează ce înseamnă să ai caiete, creioane și alte rechizite, dar când va păși în clasă și va sta în bancă alături de colegii săi, poate că va observa că ghiozdanul unui coleg este mai…bogat. Ce va fi în mintea și în sufletul lui… cine știe? O altă poveste asemănătoare este a unei alte familii, la fel de numeroasă, dar în care părinții erau ceva mai supărați pe viață. Cu șase copii e tare greu, atât au vrut să ne spună, fără nume sau alte comentarii. Totuși, când am întrebat de rechizite, oamenii au strâns din umeri și au zis că…o să vadă. Recunosc totuși că mezinii lor se bucură de sprijinul colegilor de clasă și că unii le mai dau câte un caiet, un creion și o radieră.
Însă, ce-o fin sufletul acestor copii? Dumnezeu știe! Iar noi n-am mai vrut să mai „săpăm” momentan, că parcă ai senzația că intri cu „bocancii murdari” în viața lor și nu-i poți ajuta cu nimic. Sau poate că da… Ideea e că, dacă puteți să faceți un gest pentru astfel de copii, nu ezitați să îi ajutați. Dacă aveți copii și deja bugetul vă e strâmtorat, dacă o să cumpărați un caiet un plus, nu va fi un capăt de țară și nu veți sărăci. Și nu o faceți să vă vadă cineva, ci să o faceți doar dacă așa simțiți. Cu bucurie….
