Am aflat de la ședința cu părinții, copilul meu fiind în clasa a VIII- a, că urmează vizita la unul dintre liceele bune din oraș, prima vizită programată în cadrul activităților ,, Porțile deschise” ( în cadrul acestui program elevii, din clasele finale ale ciclului gimnazial, sunt invitați la liceele din oraș, vizită în care le sunt prezentate avantajele de- a le fi elevi).
A doua zi mi- a comunicat și copilul despre această vizită, programată pentru vineri, final de săptămână, și- abia atunci am procesat informația. Aveam de făcut unele mișcări în agenda de lucru a familiei pentru că vizita modifica rutina noastră zilnică. Altceva nu mi- a spus această activitate. M- a mai străbătut, fugar, un gând: diriginta copilului părea stresată de gândul vizitei, problematizând comportamentul elevilor. Am luat atitudine în consecința celor două gânduri. Am comunicat copilului ce are de făcut, considerând schimbările din program, și l- am atenționat asupra disciplinei. Replica lui a consolidat îngrijorările doamnei: Mama, oricum sunt câțiva elevi ce și- au pregătit replici amuzante: ,, Mă, da” am auzit că la liceul ,, x” este mai cald. ” sau ,, Au laborator de TIC mai dotat la celălalt liceu”. Da, gândesc, aroganțe adolescentine. Și ei se cred măreți de- așa planuri…. Am plimbat ochii exasperată spre tavan, neavând timp să comentez de ce era greșită așa abordare.
A venit și ziua de vineri, așteptată, se pare( nerăbdarea din ajun a trădat aceasta: ,, Mama, mâine este vizita la liceu” – repetată de mai multe ori- și ,, Îți dai seama !? Măine mergem la liceu!”), de băiat, nu pentru faptul că pierdea niște ore nasoale, cum se lăudau unii dintre colegii lui, ci pentru că urma să cunoască liceul la care- și dorea să ajungă.
Impacul a fost pozitiv. Organizarea responsabilă a turului prin liceu, a ajutat la promovarea unei imagini ideale a vieții de licean. Dincolo de dotările care au fost notabile ( deci importante, și acestea, în perspectiva absolventului de clasa a VIII- a), un punct al atracției l- a constituit și atelierele, abordate din perspectiva extracurriculară: clubul de șah, de robotică etc. Evidențierea rezultatelor de excepție a acestor cluburi, dar și medaliile obținute de elevii liceului la concursurile pe disciline au ajutat, de- asemenea, la formarea unei impresii pozitive.
Atmosfera creată de holurile tapițate cu diplome, medalii, trofee și imagini cu elevi fericiți de reușită, atitudinea colegială a directorului care i -a întâmpinat, ghizii, un elev și o elevă a liceului au fost cei care au condus turul, afișele unor proiecte în desfășurare au reușit să inducă vizitatorilor dorința de apartenență pentru acest liceu.
Biblioteca, a fost prezentată ca un tărîm al posibilităților de- a explora nelimitat prin deschiderea cărților, în compania unui tovarăș tăcut: ceaiul( ofer des o ceașcă de ceai copilului inainte de somn, dar n- am știut că- l va atrage în lumea cititului: ,,…și, mama, oferă ceai tuturor celor care merg să citească acolo!” ,, – Și-ai merge acolo pentru ….ceai?” ,, – NU! Au și foarte multe cărți, foarte multe cărți! ”Bine, gândesc eu, dar multe cărți sunt și la Biblioteca Municipală și la cea Județeană. Niciodată n- a fost fericit să revină într- o bibliotecă. Și înțeleg! A fost modul în care d- na bibliotecară, refuzând să fie parte ștearsă a acestui tur de cunoaștere, a reușit să creeze o poveste, în care să- ți dorești să te pierzi) .
Nu, replicele deștepte n- au fost rostite poate din uitare sau, chiar dacă ecoul lor persista în mintea îndărătnică a unora dintre adolescenții ce doreau afirmare prin contraatitidine,poate, nu și- au găsit timpul și locul în acea imagine intimidantă atitudinilor ,, șmechere” .
Nu știu cum, dar a prins vizita aceasta pentru dezvoltarea motivației intrinseci pentru pregătirea examenului, cel puțin pentru moment, și nu discursurile mele despre importanța pregătirii temeinice pentru examen pentru a deține puterea asupra alegerii.
Și uneori, un tur al liceului, organizat în scopul de- a atrage elevi, devine elementul decisiv pentru găsirea drumului în adolescență…sau la începutul ei. Știm, provocările abia încep!
Văsâi Talida Ciubotaru
