Justitiabilii bacauani, la cheremul robelor

Ora 9:00. Tribunalul Bacau era intr-o forfota continua. Oameni dezorientati, coridoare arhipline, avocati in criza de timp. Cam asa au aratat primele zile dupa terminarea vacantei judecatoresti. Instanta a intrat fara niciun minut de intârziere. Dosarele erau strigate rând pe rând. Pe masura ce minutele treceau, agitatia de pe holuri era intr-un permanent crescendo. “Doamne, ce ma fac?! Pe citatie scria ora 09:00. Deja e 09:30 si eu nu am gasit inca sala de judecata!” sau “Ce avocat mi-am luat! A spus ca ajunge aici la timp! Mai este putin si-mi striga dosarul, iar el… n-are niciun gând sa apara!”. Acestea sunt numai câteva dintre cele mai des intâlnite replici pe coridoarele instantelor de judecata. Caci, indiferent de instanta, atmosfera era aproape identica. Avalansa dosarelor s-a manifestat peste tot. 70-80 de falimente intr-o singura sedinta (la Tribunalul Bacau, sectia comerciala si contencios administrativ), zeci de dosare cu litigii de munca etc. Multimea pestrita forma insa un tablou grotesc. Cei mai multi – saraci, umili, dezorientati, neinformati – priveau cu invidie la cei câtiva extrem de bine imbracati, aroganti, care se plimbau agale pe holuri cu mâinile indesate adânc in buzunare. Aerul de superioritate li se citea in priviri, in mersul mult prea tantos ori in cheile masinii invârtite sfidator pe degete. In fapt, si acestia aveau la fel de multe emotii ca si cei dintâi. Modul de manifestare era insa cu totul altul. Pentru ca… pozitia sociala obliga! Iar ei, inculpati sau reclamanti – depinde de siuatie, trebuie sa aiba un mod de manifestare diferit fata de al palmasilor de rând. In salile de judecata povestea se repeta. Cu unele mici diferente. Grefierii striga dosarele, in fata apar cele doua parti implicate in proces, se prezinta noul pas procedural si… cam atât. Extrem de rar se mai aude si “ramâne in pronuntare”. Dupa ce si-au pus toate sperantele in judecator si Instanta, asteptarile oamenilor sunt inselate de realitate. Nu le vine sa creada ochilor si urechilor. “Am plecat de acasa cu noaptea in cap ca sa ajung aici la timp. Este primul termen si credeam ca ma intreaba ceva si pe mine! Dar asa, aproape ca nici nu mi-am dat seama ce s-a intâmplat”, ne-a spus un batrân care aproape ca plângea la iesirea din sala de judecata. Si uite asa, total impersonal, magistratii analizeaza dosar dupa dosar. Personalul putin, numarul mare de cauze au ca urmare directa un noian de amânari. Nici viciile de procedura nu sunt de neglijat. Culpa este una comuna. Repercusiunile… de asemenea. Tragice sunt insa situatiile in care avocatii nu stiu cu cine se judeca, iar judecatorii nu stiu ce judeca. “Domnule avocat, stiti cu cine va judecati?” Linistea s-a lasat insa in sala de judecata. “Domnule avocat, va mai intreb o data: stiti cu cine va judecati?”. Aceeasi liniste. Fara a mai intra in amanunte, cred ca acest lucru este relevant pentru o parte dintre cei care alcatuiesc SISTEMUL.