Gheorghe Geo Popa, primul preşedinte al Frontului Salvării Naţionale Bacău: „Credeţi că vom afla Adevărul? Niciodată!”

– Au trecut 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Ce înseamnă (mai înseamnă) pentru Geo Popa acele zile?

– După 30 de ani de la Revoluţia Română din 1989 încă mai sunt întrebări la care nu s-a răspuns, încă se mai pun întrebări la care nu se va găsi niciun răspuns. Şi în tot acest timp, s-a manipulat cum rar s-a întâmplat în istoria acestei ţări. Orice ai spune astăzi, ai sau nu ai dreptate, eşti contrazis; tocmai din acest motiv cei care încă mai ştiu câte ceva, TAC.

Au apărut tot felul de teorii pe piaţa ideilor despre Revoluţia din 1989, tot felul de scenarii, din import sau autohtone, care au reuşit, dacă se poate spune aşa, să transmită ideea că Adevărul nu-l vom afla niciodată. Pe unii îi copleşeşte, după 30 de ani, sentimentul de ruşine, posibil, doar că aici se ascunde, cred, manipularea politică.

– S-a iscat o mare controversă, nelămurită istoric, militar, politic, social: Revoluţie, Lovitură de stat, iar unii, destul de mulţi, bagatelizează pur şi simplu Revoluţia, rezumând-o la „evenimentele din decembrie”. Care este opinia dvs., şi de ce credeți că s-a ajuns până aici?

– Asta s-a dorit. Doar în felul acesta, împărţind societatea poţi să o domini mai uşor, iar instrumentul pe care l-au folosit unii, de aici şi de aiurea de prin lume, se numeşte manipulare. „O minciună spusă de o mie de ori devine Adevăr”. Parcă ar fi rostită astăzi această propoziţie.

– Ați fost participant, ați avut un rol important, hotărâtor, în Revoluţia din Bacău. Am văzut mai multe liste cu participanţi, cu responsabilităţile atribuite sau autoatribuite. Ce rol ați avut şi ce funcţie?

– S-a schimbat un regim cu un altul, nu ştim încă dacă mai bun sau mai rău şi asta este suficient pentru a rosti sus şi tare că ne-am aflat într-un moment important al istoriei care poartă numele de Revoluţie. Unii au ştiut, alţii au interpretat evenimentele ca pe o portiţă prin care pot intra în istoria acestei ţări. Cei mai mulţi şi-au creat propria istorioară încercând să-şi atribuie merite care, au crezut ei, îi vor aşeza în legendă. Sunt profitorii. În orice moment de o asemenea importanţă istorică apar astfel de specimene. Din fericire mulţi s-au pierdut pe traseul, pe drumul de după Revoluție. Unii s-au ajuns, alţii s-au retras la mănăstire, alţii şi-au creat propriul sistem de supravieţuire, cu toţii descoperind „riscurile” democraţiei. Eu am ales drumul artei, cel mai apropiat de structura mea mentală şi sufletească, cu toate eforturile colosale pe care a trebuit să le fac pentru ca ceilalţi să înţeleagă că fără cultură suntem nimic.

-Care au fost persoanele, fără a face un clasament, care pot rămâne în cartea de istorie a Revoluţiei din Bacău?

– Aici nu pot exista clasamente. Sunt atât de puţini încât, sigur, aş putea să-i numesc. Aş declanşa o altă Revoluţie din partea celor care cred că au însemnat ceva şi care refuză ideea că fără ei nu se putea produce schimbarea de regim, dar care în fond nu au niciun merit.

-Ce nu a adus Revoluția şi mai ales nu a ştiut poporul ce să facă cu ea, în aceşti 30 de ani?

– După atâţia ani ne întrebăm ce s-a întâmplat cu ţara, bine ar fi să ne întrebăm ce am făcut noi fiecare în parte şi toţi deopotrivă pentru Ţară. Credeţi că va putea scoate cineva din circuitul ideilor despre Revoluţie, teoria conspiraţiei? Credeţi că vom afla Adevărul? Niciodată! Credeți că vom şti cine au fost sau mai sunt Vinovaţii? În veci.

Dacă am putea elimina din spaţiul nostru interior şi din societatea românească ura, ura care s-a instalat atât de adânc şi care produce atât de multe efecte nedorite, care distruge acolo unde mai avem încă de reconstruit/construit, atunci vom fi câştigat ceva din ceea ce ne vom fi propus pentru viitorime, ceva foarte important.

– Care sunt satisfacţiile dvs. din acea perioadă? Ce a mai rămas din ele?

– Nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să-ţi fie străin, iar asta te poate ajuta pe tine şi pe celălalt să înţelegi care este rostul tău în această lume bolnavă pe care cu toţii suntem chemaţi să o însănătoşim.

– Aveți carnet de revoluţionar. Să spunem oamenilor care sunt drepturile revoluţionarilor? O lege a împărţit eroii şi beneficiile, în funcţie de categoria în care a fost încadrată localitatea (cu morţi, răniţi etc.).

– Legea aceasta a adus foarte multă emoţie şi confuzie în societatea românească. Am fost unul din cei care au cerut abrogarea ei. Public. Am fost anatemizat de confraţi, dar şi de cei care au văzut în „privilegiile” Legii posibilitatea de a gestiona o masă importantă de oameni. Ea există, însă, fără a mai însemna mare lucru pentru mulţi dintre cei care au făcut posibilă apariţia ei. Dacă există trebuie să fie respectată. Ceea ce nu se întâmplă.

– În toate sondajele de opinie, pe teme electorale, prima întrebare este „În ce direcţie se îndreaptă România?”

– Oricâte procese vor mai fi inventate nu vor putea aduce lumina necesară peste acest moment atât de important pentru destinul poporului român, oricâte dezbateri vor mai fi, la care din nefericire, vor participa chiar cei care au făcut parte dintr-un sistem criminal, nu se va putea afla Adevărul. Atâta timp cât istoriografia nu va găsi „adevărurile ascunse” care, aşezate în manualele de istorie, vor trece spre generaţiile viitoare, nu vom putea ieşi din marasmul manipulărilor. Câte ore de istorie se mai predau în şcoala noastră şi dintre acestea câte despre perioada „socialismului triumfător” sau despre cea actuală? Este nevoie să reaşezăm valorile în ierarhii asumate şi să respectăm tradiţia, partea bună pentru orice inovaţie.

Nimeni nu se poate aşeza confortabil într-un bolid pe o autostradă cu gândul că la capătul ei se află Adevărul.

Deșteptarea, unul dintre primele ziare apărute chiar în timpul Revoluției, continuă să spere că va veni ziua în care se va face lumină în acest subiect.

La ceas aniversar, Bacăul vorbește prin Deșteptarea

Înainte de 1989 nu puteam să dorm cu soția în pat pentru că se băga cineva acolo să vadă când și cum procreez niște copii. Și din cauza asta au rămas mulți copii fără mame. Dacă ne e mai bine acum decât atunci? După lovitura de stat căreia dvs. îi spuneți Revoluție au venit la Putere cei din eșalonul doi. Și-au schimbat părul ca lupul. N-au făcut nimic, decât să fure. Dacă ar fi după mine, de dinainte de 1989 aș aduce respectul care nu mai există pentru că se promovează mult fetele cu fuste scurte, analfabete și proaste, iar copiii ăia buni și deștepți pleacă peste hotare și ne întâlnim cu ei prin Brazilia și Canada, unde au funcții de răspundere, iar la noi nu încap.
Jenică Broșteanu

Am crezut atunci că se va schimba ceva și nu ne-am dat seama că am fost manipulați extraordinar de mult. Am fost bucuroși, dar n-am știut ce ne va aduce Revoluția asta. Noi am muncit zi și noapte să facem o industrie și unde este acum? A plecat toată floarea tinereții în străinătate, mulți oameni de știință, medici, oameni de cultură plus muncitori calificați pe care nu-i mai avem. Țara noastră a rămas fără putere și nu știu ce va fi de acum încolo, că văd că e din ce în ce mai rău, nu mai bine. Am muncit în anii de după război, nu aveam ce mânca, dar am vrut să aibă copiii mei, să n-o ducă la fel ca mine. Iată că n-a fost așa. Au distrus totul și distrug în continuare. Străinătatea ne-a dărâmat prin trădătorii țării noastre. Nu mi-e frică s-o spun, că nu mai am mult de trăit. Dar o spun cu toată sinceritatea niciun Guvern, niciun partid nu a făcut ceva pentru țară, toți, de la A la Z au făcut numai pentru ei și au lăsat țara vraiște.
Păunița Fieraru

Nu știu prea multe lucruri despre Revoluție, nici părinții nu au dezbătut acest subiect cu noi și nici la școală nu se studiază. Știu doar că Revoluția a început de la Timișoara și a fost ca o lovitură de stat. Nu cred că sunt schimbări față de perioada de dinainte, ba chiar aș spune că e vorba de o înrăutățire a lucrurilor. Dacă ar fi să aleg ceva dinainte și care să fie astăzi, aș vrea să avem o Românie liberă, cu oameni dedicați, cu politicieni care să aibă grijă de idealurile și dorințele cetățenilor. Cred că asta e cel mai important: o țară în care să ne simțim ca acasă, pentru ca să nu mai fim nevoiți să plecăm la studii în alte țări, care nu reprezintă casa noastră.
Andreea Morărașu

Revoluția trebuia să fi adus mai multe schimbări. De exemplu, o viață mai bună pentru noi, tinerii, despre care se spune că suntem viitorul. Libertatea, ca libertatea, dar nu mi se pare libertate când ți se tot pune mâna-n gât când vine vorba de anumite lucruri. Libertate de vorbire, dar dacă spui ceva despre cineva, ești sancționat. Ar fi trebuit să ni se ofere și posibilitatea să cumpărăm o locuință mai simplu pentru că este multă bătaie de cap cu băncile.
Adrian Jurișca

Când a început Revoluția, eram la Uzina de Avioane. Au fost zile plăcute pentru că am scăpat de teroare. Față de atunci, s-au făcut multe progrese, dar materia cenușie a plecat din țară și asta e o dramă foarte mare de care o să ne dăm seama mai târziu. S-au făcut și multe lucruri bune, dar, în general, situația nu este la nivelul cerințelor.
Mihai Olteanu

Vreau să mă mut cât mai repede din țară pentru că aici sunt foarte mulți oameni necivilizati. Nu cred că înainte se trăia mai bine; era o viață foarte diferită față de ceea ce avem acum, dar cred că prin stilul lor de viață oamenii erau mai recunoscători pentru ceea ce aveau.
Andrei Vâjâiac

Era mai bine atunci, toată lumea era la serviciu, aveam fabrici în țară, nu ca acum când pleacă toți afară. Tineretul trebuie să aibă un serviciu când scapă de pe băncile școlii, de la facultăți. Cine e de vină? Toți cei de la conducerea țării sunt vinovați.
Ionel Ciomortan