Asteapta cu disperare o locuinta sociala
Locuiesc in camarute de câtiva metri patrati, pline de igrasie. Trei generatii isi duc viata intr-o incapere cât o celula. Dorm inghesuiti in pat sau chiar pe jos. Copiii isi fac temele pe holul blocului. Batrânii nu au loc sa-si dezmorteasca oasele bolnave. Cei tineri au solicitat locuinta sociala de la Primaria Bacau. Au dosare solide, dar li s-a spus ca mai au mult de asteptat pâna vor scapa din cosmarul care se numeste blocul 5 de pe strada Pictor Aman.
Blocul 5 de pe strada Pictor Aman este unul dintre ghetourile Bacaului. Administratia locala a capitulat in fata sa. Cladirea este un focar de infectie. Bataile, violurile si crimele fac parte din cotidian. In acest mediu cresc foarte multi copii. Unii parinti s-au impacat cu soarta si nu mai lupta pentru a oferi celor mici o soarta mai buna. Altii muncesc, se gospodaresc si bat frecvent la usile din primarie sperând sa primeasca o locuinta. Ioana Alina Vlad are un copil mic si locuieste cu sotul, parintii si sora ei intr-o camera de 11 metri patrati. In cel mai fericit caz, isi petrece noaptea in patutul celui mic. De multe ori, insa, tatal ei, bolnav psihic, o da afara din casa. Multe nopti si le-a petrecut pe balconul de la capatul palierului, culcata, impreuna cu copilul, pe covoare vechi. “Locuim sase in camera asta, spune cu ochii in lacrimi Alina. Am depus dosar la primarie si m-am rugat sa-mi dea macar o cabana undeva, numai sa avem unde sta, sa nu ne scoata nimeni afara noaptea. Mi s-a spus sa mai astept un an, doi.”
Un metru si jumatate de persoana
Intr-o alta camera, impart cei câtiva metri patrati o batrâna, fiul si nora ei, precum si patru nepoti. Incaperea este ocupata de doua paturi, o masa si un aragaz. Seara, când se pregatesc de culcare, camera devine toata un pat “in care dormim de-a curmezisul, ca pâinile.” Desi au zugravit de curând, mucegaiul a reaparut. Fiindca locuinta este situata la ultimul etaj, iarna razuiesc zapada de pe tavan. Copiii se imbolnavesc des. Cei mari sunt nevoiti sa invete pe holul mai insalubru decât camera. Si aceasta familie a solicitat o locuinta sociala, dar speranta lor abia mai pâlpâie. “Am dosar din februarie 2009, aprobat in 2010, ne-a declarat Mihaela Baciu Chiper. Mi s-a spus sa mai asteptam. Sunt slabe sanse de repartitie. Este tare greu pentru noi. Am crescut patru copii asa.” In timp ce astfel de familii se chinuie de ani de zile in ghetoul de pe Pictor Aman, multe locuinte sociale din patrimoniul Primariei Bacau sunt ocupate de chiriasi care nu achita chiria si intretinerea. Alte apartamente au fost repartizate pe criterii de partid sau de prietenie unor oameni care nu sunt nici pe departe cazuri sociale.
Doina Mincu
