În data de 17 noiembrie, notarii băcăuani, alături de colegii din toată țara, sărbătoresc un sfert de secol de notariat modern. În tot acest timp, breasla notarilor a suferit numeroase metamorfozări, ajungând să constituie una dintre cele mai respectate profesii din domeniul juridic. Astfel, în cei 25 de ani de activitate, corpul notarial român a reușit să adune laolaltă 2.480 de membri activi, de la doar 454, cât numărau la înființare.

Începuturi

Notariatul, ca și concept, a fost atestat, pe meleagurile noastre, cu multe sute de ani în urmă, în Evul Mediu, la puțin timp după apariția sa în spațiul italian. Încă de pe atunci, se vorbea despre multiplele activități de întocmire și de legalizare a numeroaselor acte juridice, în conformitate cu modalitățile practicii instituțiilor notariale bizantine. Însă, abia după adoptarea Codului civil român (1865) se face primul pas pe calea modernizării activității notariale, odată cu adoptarea Legii autentificării actelor, la sfârșitul anului 1886. Actul Marii Uniri a atras cu sine și instituția notariatului public în spațiul României întregite, dar legislația notarială era destul de greu de aplicat în mod unitar, tocmai din cauza cutumelor multiseculare, a influențelor franceză, germană și, respective, rusească, unificarea legislației în domeniu finalizându-se abia în 3 iulie 1944. Din păcate, după cum se știe, după război, în toată România, întregul sistem instituțional al statului a urmat modelul sovietic.

„Notariatul nu s-a înființat în ’95, ci el a existat cu mult timp înainte, fiind condus de stat, sub tutela totală a acestuia. Și acum suntem sub tutela statului, prin urmare, denumirea de notar public nu-i tocmai adevărată. Pentru că, e drept, suntem numiți de Ministerul de Justiție, răspunderea noastră este tot cea statală, însă puterea notarului public nu este cea din privat, ci puterea pe care ți-o «întinde» statul. Este, de fapt, mâna statului întinsă peste noi. Ni s-a permis să ne organizăm profesia privat, dar obligațiile sunt tot de natură publică. Nu putem să închidem profesia când vrem noi sau să o deschidem când dorim, să refuzăm clientul când vrem. Refuzul îndeplinirii unui act trebuie neapărat, argumentat, pe bază de document, nu pe vorbe”, a subliniat Ștefan Isache, președintele Camerei Notarilor Publici Bacău – Neamț.

Cotitura

După 17 noiembrie 1995, Notaritul de Stat, aflat strict sub organizarea Ministerului de Justiție, s-a transformat într-o nouă profesie, cu același conținut, dar cu o altă modalitate de desfășurare. Era o mare nevoie de această schimbare, întrucât statul nu făcea față unei organizări a acestei profesii cu un număr atât de mare de membri încât să satisfacă interesele sociale. Mai ales că, după Revoluție, a fost o explozie de interes, de nevoie din partea societății.

„Până în ’89, lumea nu mai era interesată de proprietate, comunismul a adus-o până la distrugere. Pe oameni nu-i mai interesa de pământuri, de case, de loc de veci, de nimic. Se expropria, se demolau case, se luau terenuri fără despăgubire. Era o nenorocire. Dar, după ’90, când a început să se schimbe regimul vechi, lumea a căpătat o nouă dorință de viață. Schimbarea a fost colosală, interesul uman pentru proprietate s-a dovedit că există”, explică șeful notarilor băcăuani.

Drept urmare, către notariate a venit o cerere foarte mare din partea populației. Revoluția i-a găsit pe notarii băcăuani în sediul actualului Tribunal din Bacău, activând în trei cămăruțe, inclusiv secretariatul. Lumea se călca în picioare, notarul fiind nevoit să primească de la populație mii de dosare.

Părintele notariatului modern

În 1995, în municipiul Bacău, existau doar șase notari publici – Eugen Burlacu, Gelu Filip, Ștefan Isache, Niculina Stoica, Dumitriea Ladan și Maria Poienaru – care, practic, erau sufocați de volumul mare de solicitări venite din partea populației. Ca o paranteză, Ministerul Justiției îi desconsidera ca profesie, din domeniul juriștilor, notarii fiind cel mai prost văzuți. Însă, s-a dovedit că vechea formă de organizare a profesiei era depășită, simțindu-se din ce în ce mai acut nevoia schimbării. „Ideea a venit tocmai din rândul notarilor, pentru că Ministerul Justiției nu ne asculta, ci a fost împotriva schimbării, opunându-se mult timp. Dar, ne-am adunat o mână de notari, printre care m-am aflat și eu, mai mult în secret, fără a ști ministerul despre noi, pentru a gândi o nouă formă de organizare notarială, împrumutând puțin de pe la alții, din lumea largă, unde deja funcționa notariatul public. Am început să lucrăm la o lege, să ne constituim într-o structură, efort susținut care a durat timp de aproape trei ani”, povestește băcăuanul Ștefan Isache, unul dintre părinții notariatului modern.

Din păcate, ministerul de resort a aflat despre inițiativa notarilor, începând șicanele împotriva acestora. Până la urmă, după ce unul dintre inițiatori a devenit parlamentar, Petru Tănase, legea care consfințea profesia de notar public a fost adoptată, ulterior notarii organizându-se în camere – 15 la număr – pe structurile Curților de Apel, cu două sau mai multe județe în subordine.

Gardienii interesului public

În primii ani de notariat modern, jumătate dintre notarii existenți la înființarea Camerelor au decedat, locurile fiindu-le luate de cei care activaseră în domeniu minimum 6 ani (avocați, judecători, procurori, polițiști etc) sau de noii absolvenți de Drept, cu cel puțin doi ani de stagiu la un birou notarial.

„Am ajuns ca, acum, să fim circa 2.500 de notari în toată România, și cu un personal auxiliar de peste 7.000 de persoane. Între timp, a început și perfecționarea. Nu mai faci ce vrei, deja Uniunea Notarilor a venit cu legi, cu hotărâri, cu regulamente, cu statute care te obligă să stabilești un anumit standard”, mai arată șeful notarilor băcăuani.

Astfel, dacă până în ’95, statul era cel care plătea salariile notarilor, cât și eventualele daune provocate de aceștia clienților, după această dată, profesioniștii din notariat au preluat asupra lor aceste sarcini. În acest context, pentru a se putea achita daunele materiale apărute în cazul erorilor, a fost nevoie de înființarea Casei de Răspundere Civilă a Notarilor Publici, la care notarii cotizează obligatoriu.

„Din păcate, s-au înregistrat și la noi astfel de erori. S-au plătit, în unele cazuri, chiar și sute de milioane, pentru că, de-a lungul profesiei, unii au fost mai buni, alții mai puțin buni. Ca oamenii. Nu putem fi supraoameni. Dar, atât de bine s-a perfecționat profesia de notar în ultimii ani, încât nu am mai înregistrat niciun astfel de caz”, mai spune Ștefan Isache, președintele Camerei Notarilor Publici Bacău – Neamț.

Infractorii stau la ușă

Răspunderea notarului este una dintre marile probleme ale profesiei. Profesia de notar este, cumva, un paradox, întrucât îți oferă totul, dar la fel de bine îți și poate lua tot. „Noi rezistăm în această profesie și profesia va crește din ce în ce mai mult, ca urmare a creșterii calității muncii noastre. Și, până când nu vom fi plini de cărți citite, nu vom învinge. Nu se poate face meserie decât cu cartea în mână. Tinerii de acum – câțiva dintre ei – le mai banalizează și cad, din păcate, exact din cauza necunoașterii”, crede notarul Isache.

Acesta mai spune că oamenii s-au perfecționat, la fel și dorințele lor. În plus, lumea are și componente infracționale, „care se află printre noi și se folosește de profesia noastră, vrea să-și îndeplinească unele acte cu semnătura notarului, știind că e imbatabilă”.

„Te poate aduce în situații în care, dacă nu știi, și apuci să semnezi un document, i-ai făcut infractorului probe, dar tu, notarul, ai greșit. Notarul trebuie să aibă o ținută extraordinară. Libertatea unui notar stă în pixul cu care semnează și, dacă nu este pregătit, cariera lui se poate încheia din prima zi. De aceea, când vine un notar tânăr, biroul lui e plin, în primele luni, infractorii, știind că e începător, nu are bani, e însetat, și speră că poate-poate nu se uită foarte atent la acte și, astfel, îl păcălește”, a punctat Ștefan Isache.

Notorietatea, popularitatea notarului s-a dezvoltat atât de mult, în ultimii ani, încât serviciile acestuia au devenit mai ceva ca pâinea caldă. La biroul notarial ajung din ce în ce mai mulți oameni, atrași mai ales de faptul că, spre deosebire de termenele lungi în care se rezolvă diferendele în instanță, un caz poate fi soluționat chiar și în câteva ore, dacă este studiat cu atenție. „Nu vreau să fiu lipsit de modestie, dar spun că nevoia de încredere este legată de nevoia de proprietate, ceea ce poate face ca biserica, de exemplu, unde ajunge tot omul care se confruntă cu nevoi uriașe, să rămână pe loc secund, în urma notarilor, sub aspectul încrederii. Acolo, se vindecă spiritual, dar la notar omul își rezolvă un interes material, pentru că suntem pământeni, materialiști”, încheie Ștefan Isache.

„Cred că oamenii trebuie să aibă mare încredere în notar. Este profesia care poate oferi una dintre cele mai mari garanții privind drepturile lor materiale și economice. Să se adreseze cu încredere nouă, să ceară și să primească sfaturile noastre. Mereu vom avea un interes dublu: al profesiei noastre și al oamenilor. Noi n-am putea trăi fără ei, noi existăm prin oameni. Rezistăm prin ei, trebuie să fim slujbașii lor. Ei ne plătesc.”

Ștefan Isache, președintele Camerei Notarilor Publici Bacău – Neamț



PUBLICITATE