Isus ne oferă, în parabola lucrătorilor din vie, felul cum trebuie să se convertească şi cel drept în gânduri, sentimente, fapte, care oricând găseşte loc pentru mai bine. Primii chemaţi se prezintă la lucru în urma unui angajament, a unui contract încheiat cu stăpânul viei şi lucrează cinstit până seara.Plata li s-a făcut pe baza înţelegerii, a dreptăţii. Dreptatea omenească stă într-un profit bilateral: unul profită de muncă, celălalt de bani.
Dumnezeu vrea să avem alt concept despre dreptatea divină referitoare la relaţia sa cu omul, în care câştigul nu mai este bilateral, ci unilateral, fiindcă Dumnezeu nu are ce câştiga din slujirea omului, el are totul. Câştigul este numai de partea omului care îl câştigă tot mai mult pe Domnul însuşi prin slujirea aproapelui. Tot din această parabolă mai învăţăm că din relaţiile omului cu Dumnezeu câştigă mai mult acela care nu se tocmeşte, nu negociază, nu se tânguieşte cu Domnul, ci are încredere în cuvântul său. Ultimii chemaţi la lucru merg în vie fără să întrebe cât vor primi.
Dumnezeu ne-a chemat pe toţi la viaţă, la credinţă, la mântuire şi, unuia îi dă mai mulţi ani, altuia mai puţini, dar în toate este aceeaşi bunătate divină a Domnului. Parabola ne mai oferă o nouă şi strălucită idee pe care trebuie s-o avem despre muncă şi despre om. Omul crede că valoarea sa stă în capacităţile sale şi în rezultatele pe care le obţine prin muncă. Dar Dumnezeu ne arată că valoarea omului stă în faptul de a fi om, de a fi persoană după modelul persoanelor din Preasfânta Treime. Dumnezeu priveşte mai mult la necesităţilevieţii omului decât la rezultatele muncii şi bunătatea divină întrece dreptatea muncii, fiindcă şi cel care a lucrat numai o oră are aceleaşitrebuinţe ca şi cel care a lucrat toată ziua, ba chiar poate mai multe.
Necesităţile umane au mereu trebuinţă de caritatea divină. Învăţătura nu se opreşte aici. Isus ne mai arată că în slujirea lui Dumnezeu, stăpânul viei, nu se admite invidie sau gelozie. Carismele din Biserica lui Cristos sunt pentru alţiişi nu sunt primite de cineva pentru meritele sale. Să căutăm mereu ceea ce gândeşte Dumnezeu! Să-i împlinim voinţaşi astfel îl vom reprezenta cu cinste pe Dumnezeu în lumea contemporană.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Catolică „Sf.Nicolae” Bacău
