Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 10, Miercuri, 21 iulie 1904. Din sumar: Are loc prima dezbatere publică la care participă locuitori și vizitatori ai stațiunii; dilema ,,Slănicul sau Sinaia” se pare că s-a încheiat în favoarea Slănicului, căci ,,viața intimă a Slănicului răscumpără măreția Sinaiei”; la Slănic-Moldova se află în plin toi, sărbătoarea hramului Sfântului Ilie, la care participă pentru întâia oară Î.P.S. Partenie Clinceni, Mitropolitul Moldovei și Sucevei; sunt publicate amănunte interesante din ,,Raportul medical dsepre stagiunea balneară a Slănicului, pe 1903”, întocmit de către dr. Ludovic Russ, ,,distinsul medic ieșean al Băilor Slănic”; pentru a nu veni birjari străini de localitate, dar și pentru a evita specula, sunt puse în circulație patru trăsuri de la Slănic la gara din Târgu-Ocna; poetul George Tutoveanu, ,,catalizatorul spiritual al culturii bârlădene” publică în fiecare număr al ziarului, multe dintre poezii fiind inspirate de peisajul mirific al stațiunii.
Interesante și abordările din acest nou număr al Curierului, care prezintă în prima pagină, un editorial cu privire la inițiativa particulară, o dezbatere în premieră, la care au participat locuitori și vizitatori ai stațiunii: ,,La noi, unde inițiativa particulară e atât de rară, unde toți așteaptă totul de la `înaltul guvern` sau de la organele oficiale, orice început de solidaritate particulară trebuie salutat cu entuziasm. Dar, ca și atunci, cam așa este și în zilele noastre, întrucât foarte multe dintre inițiativele private rămân la stadiul de vorbe și promisiuni, în funcție de interese: ,,Inițiatorii întrunirii au emis o serie de deziderate. Unele vor fi cerute Guvernului, unele chiar M. S. Regelui, altele și cele mai multe vor fi cerute Epitropiei `Sf. Spiridon`, numai inițiativei private nu i se va cere nimic. Particularilor li s-a rezervat probabil, doar satisfacția – destul de prețioasă de altfel – de a fi lansat ideile salvatoare”. Pe de altă parte, și aici mă refer îndeosebi la prezent, nici inițiativa privată nu este susținută/sprijinită așa cum s-ar cuveni, mai ales în cazul micilor întreprinzători, sufocați de birocrație și de taxele imense. În discuțiile purtate la reuniune, problema cea mai spinoasă a rămas mijlocul prin care s-ar putea procura fondurile necesare pentru o serie de reforme, precum construirea de noi hoteluri și vile, dar și a unei căi ferate de la Târgu-Ocna la Slănic-Moldova, instalarea băilor sistematice, împădurirea munților etc. Și atunci, care ar fi rezolvarea? Iată și răspunsul: ,,Două lucruri: Din partea Epitropiei n-am putea cere mai mult decât să stăruiască pe calea, înceată poate, dar sigură și constantă, a reformelor pe care an de an le realizează în limita mijloacelor de care dispune. În al doilea rând, să cerem de la inițiativa particulară fapte, adică ceva mai mult decât simple emisiuni de deziderate. Bunăoară aflăm că mulți dintre inițiatorii întrunirii au cumpărat de la Epitropie locuri pentru clădiri de vile, cu angajament formal de a le clădi în termenul cel mai scurt. Epitropia, ca întodeauna, s-a ținut gata a înlesni cumpărătorilor, toate avantajele procurării materialelor de construcție etc. Cu toate acestea, locurile au rămas goale. Propunătorii frumoaselor reforme nu avrut, din nefericire, să dea și pilda faptelor”. Iar concluzia trasă rămâne doar una: ,,Să sperăm însă că lucrurile se vor schimba. Și atunci, Epitropia, mână în mână cu inițiativa particulară, va realiza în fapt, ceea ce cu toții ne dorim să facem pentru frumosul Slănic. Cu faptele vom putea face atunci, mult mai mult decât cu procesele-verbale, întruniri și delegațiuni”. În paralel cu aceste observații pertinente, la rubrica ,,Fugitive” este publicat, tot fugitiv, adică pe scurt, articolul ,,Slănicul-Sinaia”, în care se arată că, deși nu este cu nimic mai prejos decât stațiunea prahoveană, Slănicul Moldovei are, ,,pe lângă calitățile Sinaiei și și pe ale sale speciale, indiscutabile”. Și se menționează ca atuuri, puterea miraculoasă a izvoarelor sale tămăduitoare, ieftinătatea traiului ,,care permite atâtor dezmoșteniți să-și recapete puterea și sănătatea, regenerându-li-se viața”.
Și dacă Slănicul s-a ridicat mai încet decât Sinaia, cauza este una ușor de ghicit, pe care ne-o spune articolul de față: ,,Pentru Slănic cheltuielile sunt făcute numai de Epitropia `Sf. Spiridon`; statul ni se pare că ajută cu o prea infimă sumă, iar inițiativa privată e spontană în înțelesul adevărat al cuvântului. În schimb, pentru Sinaia, afară de Eforia Spitalelor Civile, cheltuiește mult M. S. Regele, Statul și el, câteva milioane, iar personalitățile politice și din elită trebuie și ele să cheltuiască – volens-nolens (vrând-nevrând)-, contribuind la înfrumusețarea ei…O constatare și nimic mai mult!…”.
Foarte bine surprinsă este și atmosfera Slănicului, în articolul ,,Viața Slănicului”, în care întâlnim și farmecul naturii, dar și viața trepidantă a stațiunii, cu precădere în timpul sezonului: ,,Stau sub umbra deasă a unui brad bătrân și privesc în vale vălmășagul acela de lume ce mișună pe aleile curate și pline de aerul răcoros al dimineții. Muzica militară cântă un vals potolit și melodios ca visul unui suflet îndurerat, codrul pare că ascultă și el acea melodie minunată ce se pierde în adâncul lui sălbatic, toți se plimbă înviorați și absorbiți de măreția acestui tablou superb, încadrat de verdele închis al bradului și de pânza nesfârșită a albastrului, pătat ici colo de câte un crâmpei voios de nouraș. (…) Din zorii zilei și până seara târziu, Slănicul e în plină activitate: cură, băi, petreceri intime, muzică, excursii, în fine, tot ce poate cadra cu acest sublim locaș de recreație sufletească și fizică”.
În timp ce Galeria medicilor Slănicului îl are în prim plan pe medicul ieșean Alexandru Brăiescu (prezentat în numerele anterioare), ,,un om simpatic, instruit, prodigios de muncitor, îndatoritor în același timp și pentru întotdeauna atașat de splendidul Slănic”, prof. dr. Ludovi Russ junior prezintă ,,Raportul medical despre stagiunea balneară a Slănicului, pe anul 1903”, din care sunt publicate în acest număr câteva amănunte importante și interesante: ,,În 1903, băile de la Slănic au fost vizitate de un număr de 1. 750 capi de familie, după registrele Administrației din Slănic; la consultațiile medicale care s-au dat în număr de 1. 966 (persoanele care s-au prezentat numai la consultații fără a urma vreo cură, nu intră în această cifră, nici consultațiile medicale după ce s-a instituit cura balneară), cei mai mulți au fost în număr de 439 din București, 263 din Iași, 163 din Galați, 95 din Brăila, 76 din Bacău ș.a.m.d. (total în care sunt incluși și câteva zeci de străini, din Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Transilvania – pe atunci parte din Monarhia Austro-Ungară); s-au făcut 4. 903 băi calde, 12. 279 băi de hidroterapie, 234 de băi de piscină cu duș,
1. 385 ședințe de aer comprimat etc”. În raport se mai arată că cele mai multe persoane au venit la Slănic pentru tratarea bolilor digestive, respiratorii, renale, articulare, dar și pentru multe altele și că, marea majoritate a acestora au reușit să-și restabilească sănătatea, sau cel puțin să găsească o ameliorare și alinare a suferințelor lor, printr-o o cură balneară la Slănic. ,,Aceasta se explică prin avuția de mijloace curative care au fost găsite în această localitate, așa de favorizată din toate punctele de vedere, variate izvoare minerale, pădurile răcoroase cu exhalațiunile (emanațiile) lor balsamice, altitudinea potrivită, climatul stâmpărat (moderat), stațiune balneară protejată contra curenților mai mari tocmai prin munții care o înconjoară, instalații de hidroterapie, aer comprimat etc”.
Și ca o completare a binefacerilor stațiunii, mai trebuie menționat și faptul că ,,Epitropia Spitalelor `Sf. Spiridon` a acordat în anul 1903, unui număr de 600 de persoane, locuințe și băi gratuite, dându-se și unui număr de 40 de dezmoșteniți ai soartei, suma de 1. 000 lei ca indemnizație pentru hrană”.
Ziarul mai anunță că deja au început serbările hramului ,,Sfântului Ilie”, la care participă pentru prima oară și Î.P.S. Partenie Clinceni, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, plăcut impresionat de ,,farmecul și poziția pitorească a Slănicului”, față de care și-a exprimat întreaga admirație, prin cuvinte entuziaste și pline de speranță pentru viitor.
Mai vechea dilemă generată de concurența dintre stațiunile Slănic-Moldova și Sinaia, explicată și prin cealaltă intervenție din acest număr, pare-se într-un final rezolvată, iar după ce sunt arătate principalele diferențe este trasă și concluzia: ,,Viața intimă a Slănicului răscumpără măreția Sinaiei. Și nu puțini sunt cei care vin și rămân aici (pe durata sezoanelor, n. a.), după ce ani de zile n-au voit să cunoască decât Sinaia. Chestie de gust la urma urmei! Între luxul, spiritul, exuberanța pasională a unei femei de lume și între delicatețea, modestia, frumusețea discretă a alteia, câți nu ar fi gata s-o prefere pe cea din urmă?”
La Cazinou continuă spectacolele de operă și teatru susținute de reprezentanți de prima mână ai Operei Române și Teatrului Național din București, ca și ai Teatrului Național din Iași, răsplătite prin ,,adevărate furtuni de aplauze”. Iar o întâmplare care părea să se transforme într-o mare supărare, este evitată în cele din urmă de Stavri Istrati, secretarul Consiliului Județean din Galați, care aflat într-o plimbare pe Valea Pufului cu soția sa, a găsit un cercel cu briliante, în valoare de 1.500 de lei. Acesta l-a înapoiat ,,în toată graba și cu toată inima” păgubitei, dna Irina Mumuian, care, împreună cu soțul dânsei alertaseră inițial autoritățile, însă fără rezultat. ,,Strălucita faptă a dnei și dlui Stavri Istrati denotând un model de cinste și de dezinteresare desăvârșită, ne obligă la o veșnică recunoștință către domniile lor și la o sinceră prietenie”, se arată în mulțumirea publică adresată prin intermediul ziarului. Și tot în acest număr se mai anunță că, pentru a preveni atât infiltrarea unor birjari străini de localitate, dar și pentru a evita specula, sunt puse în circulație patru trăsuri de la Slănic la gara din Târgu-Ocna.
În mai toate numerele sale, ziarul publică versuri din creația poetului George Tutoveanu, multe dintre acestea fiind inspirate de peisajul mirific al stațiunii. Născut la Bârlad, George Tutoveanu, pe numele adevărat Gheorghe Iorgu Ionescu (1872 – 1957) a fost considerat ,,catalizatorul spiritual al culturii bârlădene”, unde a și înființat Societatea Literară ,,Academia Bârlădeană” și a editat o serie de reviste literare, printre care, ,,Făt-Frumos” (împreună cu Emil Gârleanu), ,,Florile dalbe” (împreună cu Vasile Voiculescu și Tudor Pamfile), ,,Scrisul nostru”, ,,Graiul nostru” (publicația Academiei Bârlădene). A scris șase volume de poezii și a înființat 50 de biblioteci săteşti cu fonduri şi cărţi obţinute de la „Casa Şcoalelor”. Îi mulțumesc pe această cale jurnalistului Ion Moraru, care mi-a atras atenția asupra acestui poet, din creația căruia voi prezenta ulterior versuri publicate în numerele acestui ziar.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil. Următorul episod: Marți, 27 septembrie 2022
