Interior burghez englezesc, cu fotolii englezești. Seară englezească. Domnul Smith, englez, în fotoliul lui englezesc, încălțat cu papuci englezești, fumează din pipa sa englezească și citește un ziar englezesc lângă un șemineu englezesc în care arde un foc englezesc. Poartă ochelari englezești, mustăcioară căruntă englezească. Alături de el, într-un alt fotoliu englezesc, Doamna Smith, englezoaică, cârpește ciorapi englezești. Moment prelungit de tăcere englezească. Șaptesprezece bătăi englezești de pendulă englezească.
DOAMNA SMITH: Uite că s-a făcut ora nouă. Am mâncat supă, pește, cartofi cu slănină, salată englezească. Copiii au băut apă englezească […] iar numele nostru e Smith.
Desigur, ați pus dumneavoastră între ghilimelele toate vorbele de mai sus (furate din „Cântăreața cheală” a lui Eugène Ionesco, părintele absurdului care-a fugit de noi cât a văzut cu ochii tinereții; aici era cât casa absurdul). Recitind celebra-i piesă, am priceput de ce s-au retras supușii Reginei din U.E. Ionesco a intuit evadarea asta. Când totul e englezesc, până și ceața, ce nevoie să ai de U.E.? Recitind, mi-am adus aminte și de vorbele unui politruc dâmbovițean. Post-Covid, putem relansa economia noastră, cumpărând doar bunuri produse în România, zicea el.
Noi, care ne îmbrăcăm doar chino-americănește, înfulecăm doar E-uri cu scârț străin și menținem copiii în universul ludic doar prin jucării post-maoiste, să revoluționăm economia, de parcă Ionesco ar fi scris: „Interior burghez mioritic, cu fotolii mioritice, seară mioritică…” iar o doamnă mioritică ne-ar fi spus că bucatele cinei, apa ș. c. l. sunt mioritice… Ionesco a scris piesa, mai întâi, în limba română. De ce n-o fi mioritizat-o? Poate că s-a gândit la replica Domnului Smith: „Luaţi un cerc, mângâiaţi-l, şi acesta va deveni vicios”. Îi era teamă ca nu cumva, de-atâtea laude, cândva, țara sa de obârșie să părăsească U.E. și să devină, astfel, vicioasa cheală a Europei, nu o virtuoasă; ca acum.
