Un obiect, o idee, un set de atitudini sau un tip de comportament devin valori, adica lucruri demne de pretuirea oamenilor, in masura in care raspund trebuintelor acestora in cadrul traiului laolalta. Când se intâmpla ca valorile respective sa poarte si o anumita „marca”, inseamna ca se disting prin calitatea lor de altele din aceeasi clasa, reprezentând caracterul particular al cuiva sau al ceva, fie acestea realitati de natura materiala sau ideala.
Am tinut sa precizez continutul celor doua notiuni, nu din pedanterie, ci din dorinta de-a oferi cititorului reperele necesare in evaluarea produselor psihologice de mai jos. Acelasi motiv m-a determinat sa mentionez si categoriile de subiecti ale caror marturii publicate in carti sau in presa au stat la baza articolului de fata: a) rezidenti straini in România si b) români repatriati dupa 1989, din mai multe tari europene dezvoltate si din S.U.A. In ambele cazuri, confesiunile persoanelor respective sunt rezultatul comparatiilor facute, explicit sau implicit, intre realitatile socio-umane din tarile de origine si cele straine in care au trait perioade semnificative de timp. Comparatii care, din fericire, ne sunt favorabile, din ambele parti, in privinta mai multor aspecte legate de felul nostru esential de a intelege viata, munca si modalitatile de a ne raporta la oamenii cu care relationam.
Un prim aspect, impartasit de toata lumea, il reprezinta caracterul aparte al stilului nostru de viata, comparativ cu cel existent in unele societati superdezvoltate. In raport cu acestea „…aici, in România, totul este mult mai uman, mai omenesc” remarca un om de afaceri strain rezident in Bucuresti. Aceasta opinie, deloc singulara in economia analizei intreprinse, consideram ca isi gaseste acoperire intr-o serie de insusiri ale românilor, cum ar fi: 1) naturaletea si spontaneitatea psiho-comportamentala a oamenilor, faptul ca ei isi afiseaza in relatiile interpersonale personalitatea reala, netrucata, felul de a fi care ii caracterizeaza cel mai profund si autentic; 2) stilul de viata non-rutinier, o existenta lipsita de monotonia traiului standard; o lume expresiva, caleidoscopica, plina de viata si dinamism, capabila sa surprinda si sa provoace in orice moment; 3) modul in care românii se raporteaza la semenii lor: cald, personal, particularizând relatia, adaptând-o la individualitatea interlocutorului, intr-un cuvânt, umanizând-o; 4) atitudinea filosofica in fata situatiilor si evenimentelor mai putin placute cu care ne confruntam, acceptarea vietii in chip realist, plus umorul care „oricând si oriunde salveaza sistematic cotidianul mioritic”, anulând efectele negative ce ne-ar putea tulbura echilibrul emotional si stapânirea de sine; 5) prietenia, ca proiectie a iubirii de sine asupra celor apropiati – Din aceasta perspectiva, atât strainii rezidenti la noi cât si românii repatriati au gasit, respectiv regasit, in spatiul cultural românesc ceea ce culturile societatilor apusene inhiba inca destul de energic: impulsurile deschise spre afectiune si apropiere de celalalt.Consider ca este principalul motiv pentru care multi dintre ei sustin ca „românii stiu sa fie buni prieteni”, ca farmecul si gustul vietii lor nu este „obtinerea unei colectii inutile de bunuri, ci trairea reala si nu mimata a prieteniei, dragostei, discutiilor si procesului informal de invatare”, ca in România poti trai fericit , intrucât „legaturile umane pe care le presupune o viata adevarata – familie, prieteni, colegi etc. – sunt aproape intotdeauna pline de substanta si de implicare reala”; 6) inclinatia noastra catre modul relaxat de munca, catre activitatile in care componentele utilitariste se imbina cu cele expresive, non-utilitariste, lucru vizibil in special, in maniera de organizare a relatiilor sociale din cadrul grupurilor de munca. Faptul ca acestea nu sunt strict functionale si impersonale, ca raspund nu doar finalitatilor sociale, ci si celor individuale, permite grupului profesional sa realizeze nu doar obiectivele pentru care a fost constituit, ci sa satisfaca si trebuintele de deficit ale individului uman – de atentie, afectiune, confesare, de stima si statut etc.
In masura in care ponderea componentelor expresive, nonfunctionale din economia activitatilor orientate spre scop nu stânjeneste atingerea finalitatilor sociale, munca astfel conceputa poate deveni si o alternativa agreabila la activitatea epuizanta a acelor aflati permanent in goana dupa bani, bunuri materiale, statut si celebritate.Astazi, deja sunt voci – sustinatorii miscarii „slow” si ai antiglobalizarii – care elogiaza lentoarea si sustin ca am putea trai mult mai bine daca am produce si am munci intr-un ritm mai rezonabil; 7) românii sunt vii, exuberanti , spirituali si preocupati permanent de calitatea hedonica a experientei lor curente de viata.Au, in acelasi timp, un „ce” anume, remarcat mai cu seama de straini, care ii face speciali si le confera farmec in relatiile interumane. „Multe sunt de spus asupra locuitorilor României, nota un calator francez prin tinuturile noastre in a doua jumatate a secolului al XIX-lea; dar daca-i iei de sus si pâna jos, de la cel mai mare boier pâna la taran si taranca, este ceva care nu li se poate tagadui: farmecul”.
Insusirile psiho-afective si caracteriale mentionate pâna aici sunt importante, in primul rând, pentru calitatea raporturilor noastre interpersonale din diversele contexte psihosociale in care traim si actionam in diferite perioade ale vietii.Ele ne fac vizibili in planul atitudinii fata de semeni si ne recomanda drept gazde primitoare, prieteni leali si de nadejde, oameni de omenie si companioni dezirabili pentru activitatile de timp liber. De dorit ar fi sa devenim la fel de vizibili si in privinta abilitatilor care necesita prioritar pentru constituirea si dezvoltarea lor, nu atât prezenta premiselor native, cât aplecarea catre educatie, invatare si exercitiu. Este calea cea mai sigura de-a generaliza, in timp, la nivelul unor segmente tot mai largi de populatie, atributele spiritului organizatoric, eficientei, rigurozitatii, competitivitatii si altor insusiri de aceeasi factura.
Sociolog Virgil Mocanu
Valori psihologice – marca româneasca
