Un maidan cat un oras. Un oras ca un maidan

In aPrincipele”, Eugen Barbu descrie lenta, insesizabila distrugere a unei lumi. O lume care la suprafata isi pastreaza o aparenta grandoare, dar care isi faramiteaza stralucirea din cauza incapacitatii conducatorului de a o salva. Uitati-va si, mai ales, vedeti ce-i cu Bacaul, ce se intampla cu orasul nostru. O sa observati cum, prin unele colturi, se farama frumosul, se ciobeste bunul-gust, se prabuseste falnicia, cata este ea. Si nu este vorba in primul rand de odioasele cladiri care s-au ridicat nerusinate si sfidatoare in locurile cele mai nepotrivite. Nici macar despre umilitoarele (pentru noi, cetatenii) si profitabile (pentru ei, smecherii din Primarie si Consiliul Local) lucrari de reparatii-reabilitare-refacere-reetc care se reiau tot mai des prin tot municipiul, intru umplerea buzunarelor cui trebuie. Ma refer aici la ceea ce ar trebui sa fie mostenirea cea mai de pret a Bacaului: natura. Cata n-a fost distrusa de lacomia celor ce-au stiut sa plateasca suficient pentru a rupe din lada de zestre verde bacauana. Peticele tot mai mici de verdeata sunt tratate barbar, de nepriceputi care nu au o minima pregatire in acest domeniu. Tot felul de indivizi taie, rup, defriseaza, smulg dupa o inspiratie tembela. Bineinteles ca tot zelul acesta grotesc se termina foarte repede si biata iarba, sarmanii copaci raman sa-si refaca singuri frumusetea pura. Dar este greu, pentru ca mizeria provocata de nesimtirea unor concetateni si nepasarea administratiei sufoca tot ce e verde. Si ca pentru ca absurdul sa fie perfect, in mijlocul orasului a fost trantita o grozavie de beton cu pretentii de piateta publica. Incercand sa mai salveze ceva din falimentara incropeala, s-au asezat de jur imprejur ghivece cu plante, cu un palmier pe post de mare vedeta. De ce nu s-au plantat, pur si simplu, copaci si flori, de ce nu s-a insamantat iarba pe acel loc? Doamne, ce neamuri proaste ne-ai dat sa strice de tot Bacaul!Scris de Nelu Brosteanu