Într-o țară în care politicienii își aruncă reciproc acuzații de mafiotism cronic, nu este de mirare faptul că infracțiunea a ajuns să aibă fani înfocați în toate straturile mioritice sociale. Furtul, de pildă, a devenit aproape o lege a firii, o competiție națională súi-géneris. Nu mă refer doar la infractorii de lux autoexilați/(protejați?) în zone de tip bananier ale democrației (Costa Rica etc), ci și la infractorul… comun.

În acest context, instituțiile care au ca obiect de activitate descurajarea, depistarea și pedepsirea infracțiunilor trebuie să-și perfecționeze strategiile de acțiune.
Constat că, pentru a depista anumite categorii de infractori, unii polițiști s-au împrietenit cu tehnologia IT.

Camerele de luat vederi, diferite aplicații IT de localizare a infractorilor îi ajută foarte mult în rezolvarea unor cazuri.

Cred că și administrațiile locale ar trebui să fie mult mai sensibile din această perspectivă. A existat o adevărată euforie a instalării camerelor de luat vederi menite să supravegheze spațiul public. Din păcate, acestea au devenit, în multe localități, un martor… orb. Nu mai sunt alocate resurse financiare pentru a le asigura funcționalitatea.

Multe instituții și firme, dar și unii locatari, și-au instalat camere de luat vederi, descurajând simțitor apetitul unor infractori. Din păcate, legislația nu este armonizată cu voluptatea infracțională, imaginile prezentate de părțile vătămate nefiind considerate uneori probe în varii procese. N-am fost fan al acestui Big Brother… modern. Universul intimității n-ar trebui întinat. Acum cred însă că acest Big Brother este necesar. Cât ar fi de bine intenționată, Poliția nu poate descuraja semnificativ o categorie de infracțiuni precum spargerile, furturile, tâlhăriile etc., decât cu sprijinul nostru.

Oferind oficial Poliției informații obținute prin mijloace tehnologice legal utilizate, nu devenim informatori, ci conștiințe civice care contribuie la încercarea de a reașeza fericit valorile morale într-o matcă a ființării firești