Arbitrul elegantei
Se implineste un an de cand ne-a parasit Vasile Panait. Fostul fotbalist al Bacaului s-a stins in iulie 2007, la varsta de 65 de ani. A facut-o discret si elegant. La fel cum si-a trait si viata. Pe teren si in afara sa. A lasat in urma imaginea unui fotbalist tenace, a unui antrenor competent si a unui om de lume. Desi a trecut un an de la disparitia sa, inca ni se pare ca il mai vedem. Pe teren, pe banca tehnica, pe strada.
Debut la 15 ani
Din pacate, Vasile Panait traieste acum doar in amintirea noastra. Nicolae Vatafu il revede pusti, jucand alaturi de cei doi frati ai sai, pentru CFR Pascani. Iar batranii Craiovei nu pot uita ca el a contribuit, indirect, la prima promovare a oltenilor, in 1963, gratie unui gol inscris in ultima etapa in poarta Poianei Campina. Panainte, dupa numele sau adevarat, a ajuns Panait in ziare. Si in scriptele lui Dinamo Bacau, care l-a achizitionat la mijlocul anilor „60 dupa un meci direct.
aDubla” cu Werder
Vasile Panait a jucat timp de aproape zece ani la Bacau, cunoscand inclusiv gloria calificarii in turul patru al Cupei Oraselor Targuri, o premiera pentru echipele de club din Romania. A imbracat apoi treningul de tehnician. Mai intai la Proletarul, Aripile si AS Explorari Campulung. Apoi, la echipa fanion a orasului, ca „secund” al lui Mircea Nedelcu. Momentul de varf l-a constituit finala Cupei Romaniei, din „91, contra Universitatii Craiova, care a permis bacauanilor sa joace cu Werder Bremen in Cupa Cupelor.
Surpriza campionatului
Finalul carierei a venit in 1993, la scurt timp timp dupa ce Selena Bacau a detonat bomba campionatului, invingand pe Dinamo in deplasare, cu 1-0. Dinamo a pierdut titlul, dar s-a razbunat, trimtandu-i pe „galben-albastri” in B. Vasile Panait nu a putut trece peste supararea pricinuita de acele jocuri de culise si s-a retras din activitate. A ramas insa cu sufletul alaturi de fotbal, dupa cum amintirea sa a ramas in sufletul microbistilor.
Scris de Dan Sion
