Prin forta imprejurarilor, precum si a statutului profesional de la momentul respectiv, m-am pomenit o persoana relativ apropiata demersului electoral al lui Dumitru Sechelariu, din vara lui 2012. Candidatura sa la functia de primar al municipiului Bacau, cu prilejul localelor de anul trecut, a reprezentat poate pentru unii un exercitiu al orgoliului, o excentricitate electorala, in conditiile in care candidatul uniunii aflata astazi la guvernare conducea, confortabil, in sondaje.
Aceasta ultima lupta politica angajata de fostul primar al Bacaului a fost impecabil redata in cuvinte chiar de candidat. In multe imprejurari, precum si in diferite discutii cu persoane apropiate, Dumitru Sechelariu obisnuia sa se raporteze la ideea unei noi candidaturi la functia de primar ca la o ultima oportunitate de a mai demonstra ceva. “Este ultimul meu tren”, afirma Sechelariu cu sentimentul omului constient de propria finitudine, de perspectiva unui sfârsit nebanuit la acea data, strain si distant de momentul cursei electorale din mai – iunie 2012.
In ultimii 3-4 ani, un “fir rosu” a strabatut existenta fostului primar bacauan: nevoia irepresibila de a clarifica controversele iscate in jurul persoanei sale, de a lamuri imprejurarile dobândirii averii, precum si a modului in care aceasta a fost construita de la Revolutie incoace. Adeseori, Sechelariu obisnuia sa denunte faptul ca i s-ar fi pus o “eticheta nedreapta” (presa iubeste sa puna etichete!), marea temere a omului de afaceri fiind ca va ramâne in istoria Bacaului drept un mit negativ, o sperietoare, un raufacator.
Din perspectiva avuta de mine in perioada campaniei electorale de la localele din 2012, mi-a fost evident ca ultima candidatura a lui Sechelariu a fost un pretext speculat cu abilitate de acesta, din dorinta arzatoare de a nu lasa lucrurile sa ramâna nelamurite, fie si in ceasul al doisprezecelea. De aici si efortul sau necontenit de a deturna sensul campaniei electorale in directia unei tentative parca nesfârsite de explicare si justificare a propriilor afaceri, a statutului sau public local.
Nu vreau sa vorbesc cu pacat, dar nu stiu câti dintre politicienii actuali ai Bacaului, si nu doar ei, vor avea sansa ca finalul vietii sa-i surprinda trecând in nefiinta fara niciun fel de problema de ordin judiciar.
Sechelariu, cel hulit si detestat de unii, a plecat din aceasta lume liber si nepatat. Chiar daca mult prea devreme.
Lucian Bogdanel
