„Acum ii vezi cât de mari si cât de sanatosi sunt, dupa cum le stralucesc solzii. Acum, când «spargi gheata»!” Da, „a sparge gheata” este o expresie care in piscicultura, in prag de iarna, capata sens atât la propriu cât si la figurat. O spune inginerul Ion Vlad, fermierul de la Motoseni. Am sosit acolo odata cu zorile, la sfârsitul saptamânii trecute, la actiunea de recoltare pentru valorificarea pestelui. Peste pentru care s-au depus eforturi timp de un an, sa creasca mare si sanatos, intr-o apa curata. Oamenii de la sate nu pierd noptile la televizor. Truda de peste zi ii adoarme dupa ce dau de mâncare la animale, si-i trezeste in zori, când acestora li se face iarasi foame. Asa ca nu prea se stiau multe despre tragedia provocata de incendiul, din clubul de la Bucuresti. Ei au venit la munca. Temperatura sub zero grade de peste noapte le-a decalat insa tuturor programul. Un tempou numai bun de a sta de vorba si a afla ce presupune desfasurarea de forte si modul in care va decurge procesul de „recoltare”. In acest rastimp, programul de organizare isi urma cursul.
Trebuie sa faci valuri
Soare cu dinti si nicio adiere de vânt. Mergem la fata locului pe marginea iazului, pentru a intelege si a vedea cu ochii nostri, specificul etapelor. Pe apa, o barca lunga pescareasca parca e-n mijlocul furtunii. Se clatina dintr-o parte in alta, mai sa se rastoarne. Vâslasul abia isi tine echilibrul. Da agitat la rame, prins intre valurile care se propaga concentric, spre larg si spre mal. Trebuie sa te uiti mai atent. Nicio picatura de apa nu sare sa-l ude. Experienta si indemânare. „Vasilica!!! Da-i si mai la stânga!” Si omul lopateaza, parca se joaca, mai departe. Efortul depus… doar face… valuri. Chestie care nu e de durata, insa alunga benefic crusta de gheata. Si mitingurile fac valuri. Aici, valurile ajuta pentru a putea intinde spre pestele dat la fund, plasa. Oamenii se aduna pe dig. Unii doar sa asiste. Echipati in combinezoane de cauciuc, pescarii intra in apa scazuta. Bucatile de gheata, de doi-trei centimetri grosime, fac praguri la mal, ca o mica banchiza pe care au esuat câtiva pestisori. S-au intins ca o dantela alba, separând apa de malul ramas dezgolit si cleios, in care cizmele se afunda. Trag ca un magnet noroiul, curioase sa vada cât de mult cântareste. Mie mi-e rece la mâini când tin aparatul, d-apai lor, cu apa ajungându-le pâna la brâu. Trag de funii ca si când ar depana un caer imens. In prima faza se trage plasa in barca, dupa ce a fost adusa pe mal. Este grea si umeda. Masoara o suta douazeci de metri. Cu o zi inainte a mai fost folosita.
„Ninge, soare, furtuneaza, programu-i program”
„Acum asa-i vremea. Depindem de ea. Furtunatul vine de pe valea asta a Zeletinului. Tot timpul e mai rece ca-n alte parti.” Nea Gelu, Gheorghe Raclaru dupa buletin, indeamna oamenii la treaba si supravegheaza daca nu sunt ochiuri rupte. Are experienta. Vine la munca, la ferma, de doisprezece ani in fiecare dimineata, la ora sapte si jumatate. La program. E din satul vecin, Cornatelu, sapte kilometri distanta. Acum verifica fiecare metru care se aduna maldar, intr-o coafura tapata, pe fundul lotcii. Unde vede o gaura, intervine si insaileaza rapid, dregând rostul. Cum este una dintre cele mai lungi plase din zona, fiind inchiriata si altor iazuri mai mici pentru recoltat, e nevoie de o privire agera, vigilenta. Si atentia ii e distributiva. Urmareste tot ce se intâmpla in jur. Când e cazul, intervine hâtru. „Sa nu alunece vreunul. Face hipotermie. Ba! Tu de ce stai cu mâinile in buzunar? Parca esti prefectul Gorjului. Treci aici si trage!” Ca o justificare a tonului, imi face cu ochiul: „c-asai omul nostru. Ptiu, ptiu, stuche in palme, câte un stuchit de fiecare, sa aiba spor la treaba… si-apoi le baga-n buzunare.” Pe digul inalt au venit tractoare cu remorci in care sunt budane cu apa, pentru depozitarea unei parti a pestelui prins. Va fi transportat si lasat sa se acomodeze, in cele trei bazine pregatite pentru iernat. O ferma piscicola care se respecta isi asigura singura reproducatorii. Toti asteapta, urmarind munca celor ce transpira in apa, pentru a aduce spre punctul de valorificare, tonele de peste. Ceasul arata noua si douazeci.
Dina apa in tigaie
„Recoltarea presupune efortul unui an de munca. Se face o singura data, toamna. A fost un an dificil, cu seceta. Implicit, a urmat lipsa apei, perioada in care nu am furajat. E oricum mai bine decât intr-un an cu multe ploi. Am pescuit caras in lacul mare, in cursul anului, pentru consum. De doua ori. Acolo este dificil sa bagi plasa. Am folosit-o pe cea cu ochiuri largi. N-am scos mult. Sase-sapte sute de kilograme. Dar caras mare, cu putin sub un kilogram. Metodele astea ale pescarilor asa zis sportivi, care profita de ingaduinta noastra de a trece pe biletul platit, «cantitatea la caras nelimita», au depasit imaginatia si bunul simt. Au plecat cu saci intregi. Trebuie regândita treaba. Aia nu vin de placere. Vin sa rada tot, mai ales in perioada de prohibitie. Dupa aia nu-i mai vezi tot anul. Ii stim. Daca si novacul, care nu cadea la undita, a ajuns sa fie capturat cu nade care imita zooplanctonul. E ca o japca. El nu are conformatia buzelor facute sa reziste la un cârlig.”
[wonderplugin_gallery id=”382″]
Apa fiind scazuta controlat, pestele se aduna in canalul drenor al iazului. Sistemul de pescuit este vechi, folosit pe lucii de apa mari. Materialul de baza, cânepa, apoi bumbacul, a fost inlocuit in ultima perioada de firele sintetice. Navodul folosit la recoltarea de fata este constituit de fapt din trei elemente: doua plase egale ca dimensiune, atât in lungime cât si in adâncime, si „matita”, o plasa care ia forma de sac, amplasata la mijloc, in care se aduna pestele. Matita are dimensiunea ochiurilor in functie de marimea pestelui care se doreste a fi capturat. S-a intins, prima data, desfasurata din barca si trasa manual de pescari, prima jumatate de navod, pe lânga dig. La mijloc, ridicata pe pari si atârnând pâna pe fundul apei, astepta sa fie legata matita. S-a desfasurat apoi din barca, a doua parte a navodului, tras la fel de alti pescari, prin apa, inapoi pâna la punctul de pornire. Dar pe celalalt mal al canalului drenor.
Barca a ramas in urma. Acum, efortul simultan al celor doua echipe, de a aduna tonele de peste ramas captiv in matita, a devenit solicitant. Navoadele au avut doar rolul de ghidare, chiar daca si in ele au ramas agatati multi pesti. Exemplarele din speciile prinse care nu faceau scopul recoltarii au fost eliberate. Productie frumoasa. Buluc la cântar. Se facuse de ora doisprezece. Pentru cine nu a tinut cont de distanta si a vrut sa cumpere pentru zacusca sau afumat direct de la producator, a meritat pretul. Treisprezece lei crapul, sapte fitofagul, sase lei carasul si cinsprezece somnul si stiuca. Am dat si eu treizeci de lei pe un crap, numai bun sa incapa in tava argazului meu de la bloc. Nu conteaza unde il prepari, ci cum.
