Deunăzi l-am zărit pe Cicikov. Da, da, pe Cicikov. Îl credeam dispărut. Ei bine, m-am înșelat. Astfel de personaje sunt nemuritoare. Cică era numai în trecere prin Bacău. Făcea niște vizite de curtoazie, după cum îi e obiceiul. Dumnezeu știe încotro se îndrepta. Și doar dracu’ ce mai uneltea. Poate tot afaceri cu suflete.

Că pe aici, se știe bine, și morții merg la vot, morții mă-sii de treabă. Sigur, tot afaceri cu statul. Doar le-a prins bine gustul, încă de dincolo. Iar aici, ehehe, țara tuturor posibilităților! Umblă vorba că, mai nou, pe Cicikov l-ar interesa și vreun consulat. Se poartă. Ca fiu vitreg, ca ginere, ca nepot de unchi, ce nu poate deveni la o adicătelea unul precum Cicikov? Azi ești ascuțitor de pene, iar mâine director. Consul. Europarlamentar. Sau chiar ditamai Regele Spaniei. Ferdinand al VIII-lea!

Fix ca Aksenti Ivanovici. Nebunie. Nebunie? Mai degrabă, porcărie, că la noi o fi ca la nebuni, dar problema cea mare este că se țin lanț toate porcăriile. Și fac ravagii. Așa cum face și pesta porcină. Te pomenești că asta a intrat în țară odată cu Cicikov! Nu m-ar mira. M-ar mira în schimb să aflu că Cicikov va rămâne mult timp locului. Adevărul este că îl cam ard călcâiele. Credeți-mă pe cuvânt! Poate că de asta a apărut și zvonul legat de consulat. Să nu vă închipuiți cumva că ar fugi de frică. Niet. Nu are cine-i lua urma.

Că nu există interes. Și să nu vă imaginați nici că pe aici nu ar avea ce să învârtă. Ohoho! Unul ca el se orientează rapid. Alta pare să fie buba: prin zonă a început să dea târcoale și Koreiko. Iar ăsta-i din altă ligă. Îl calcă-n picioare pe Cicikov dacă vrea. Nu l-am zărit încă pe Koreiko, dar mi-l imaginez cu fața sa de șoarece de bibliotecă, gata să atace cașcavalul. Iar cașcaval există berechet în țara tuturor posibilităților.