Vreau și eu o țară ca afară, dar mai ales un Bacău mai arătos, ca orice alt oraș din restul Europei mai civilizate. Poate, însă, dacă aleșii noștri ar fi fost români patrioți (fie că vorbim de președinți de țară, de miniștri, parlamentari, prefecți, președinți de CJ sau primari, chiar și șefii de deconcentrate, de „servicii” ori mai știu eu ce funcții importante și bine plătite).
Dacă toți ăștia și-ar fi dorit să ajungă în acele scaune animați de dorința de a face bine țării ăsteia al naibii de faine și, mai ales, de bogate. Nu, ei nici măcar nu s-au gândit vreodată la plebe sau la cum să prezerve bogățiile de tot felul pentru a le transmite mai departe generațiilor care le vor urma. V-o spun clar, cu toții și-au dorit să ajungă acolo doar pentru că știau că vor avea garantat, timp de patru ani, un loc cald care să le asigure bunăstarea.
Din păcate, țara mea, chiar dacă-i mai bogată decât cea de-afară, ea nu arată deloc mai bine ca orice ținut populat de dincolo de granițe. E de-ajuns să mă uit pe fereastră la cum arată străzile din cartierul meu (și nu doar). Aș fi putut să mă plâng că nu mai suport să merg prin gropile de pe strada unde stau. Au făcut-o alții. De mai multe ori. Fără niciun rezultat.
Ba, gropile s-au mărit, s-au înmulțit. Sunt așa de multe, încât în ele pot fi plantate flori, arbuști chiar, poți să-ți întinzi și pătura de picnic sau să așezi o masă de șah. Nu va deranja pe nimeni din birourile din centru. Îmi aduc aminte că, anul trecut, gropile au fost numărate de niște tipi de la Poliția Locală (da, da, indivizii ăia care-s acolo de pe vremea lui Danuț Maftei, despre care nimeni nu prea știe cu se ocupă; acum, cred că știm). Cert e că nu arată deloc bine strada unde stau.
Măcar știu că, în cartierul Bistrița Lac, o stradă va fi mai faină ca a mea. Acolo, mereu au fost altfel. Poate că oamenii locului s-au agitat mai mult, nu știu. Aș fi vrut ca și ai mei de pe stradă să facă la fel, să ne fi legat – dacă ar fi fost cazul – cu lanțurile de gard, să fi strigat din toți plămânii, nu știu, să facem mai multă gălăgie astfel încât…să fim auziți. Nu doar să ne certăm pe locurile de parcare, să ne bârfim sau să ne spunem vorbe grele. Poate, altfel ar fi arătat strada mea. Ca una de afară.
