Nu aș fi vrut să plec din zona veche a orașului, care și-a păstrat farmecul și decăderea, până la începutul anilor 60, fără a intra puțin și în intimitatea trăitorilor locului, când se aprindeau felinarele.
Exista curent electric! Așa se întâmplă când tot aduni informații și te documentezi. Unele, suplimentare, pică exact ca musca-n ciorbă. Rămâi în dilemă. Ce să faci cu ele? Să salvezi musca și să mănânci ciorba, sau să comanzi alta?
În borșul de acasă nu se bagă nimeni. Femeia rea de muscă nu se urcă pe masă cu mătura în mână, când vede că șoarecele nu mai nimerește gaura. Știe ea să se descurce!
Ce te faci însă, într-un târg mic, când poți găsi oferte de mături la pachet, că tot vorbeam într-unul din reportajele de început, de șobolanii care s-au perpetuat.
Tot ce nu miroase-a bine, atrage. Și când e vorba de femei, mulți bărbați se simt pescari… cu musca pe căciulă. Răsfoind Dicționarul Explicativ al Limbii Române, aflăm că bordel = casă de prostituție, agealâc, alcov, stabiliment, tractir, loc unde se întrețin relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale. Ideea de a vorbi despre fenomen exista, dar nu găseam contextul.
La Bacău într-o mahala…
Mi-a venit în ajutor Paul Anghel, care în 1964, publica la Editura Tineretului, volumul „Arpegii la Siret”. Recunosc că îl am xeroxat după singura carte rămasă la Biblioteca Județeană. Un fel de jurnal de călătorie, având ca motivație oleacă din istoria așezărilor mai importante de pe malurile Siretului și a afluenților acestuia.
„El nu ferestruiește munți, nu spumegă în cataracte, nu produce fabuloase peisaje acvatice ca Dunărea în Deltă. El e un râu și atât. El devine personaj pe măsură ce în albia lui se adaugă mereu câte o apă – capitol nou de priveliște.”
Capitolul referitor la Bacău – contrapunct la tristeți bacoviene – începe cu refrenul unui șlagăr la modă pe atunci: „La Bacău, la Bacău/Într-o mahala/S-a-ntâmplat, s-a-ntâmplat/O mare dandana…”
Despre ce anume a fost vorba? Nu se știe. Am să vă povestesc eu alta, aflată de la un domn venerabil, care a trecut acum totul în uitare. Dar să luăm stabilimentele la rând.
De la Sud, prin Est, spre Nord
Emil Șerban, cu atâția ani vechime ca sonorizator la Teatru, știe ce spune. Actorii își pun adevărata mască, în culise. Dacă glumesc sau își trăiesc rolul intim, greu poți discerne. Poveștile lor rămân.
„În față, unde este acum Policlinica Nouă, cum mergeai pe str. Bujorului (Stadionului), lângă parcarea de la stadion. Nu la prima, la a doua casă a funcționat până după război, un bordel.
Când s-a desființat, prin cincizeci și ceva, toate femeile au fost încadrate în muncă, fiind distribuite pe la fabricile care erau atunci.”
Venim pe Strada Centrală. „Am avut o copilărie minunată. Normal că știam toate locurile”, deapănă amintiri Constantin Păduraru.
„Vă spun eu unde a fost! Bordel a fost unde este CEC-ul. Jos era restaurant, Mureșul se chema, și sus era hotel cu bordel. Clădirea se întindea în spate, pe lângă intrându-l de la telefoanele de azi, până unde este clădirea Cooperției.
Se intra și pe acolo. Mai în dreapta, unde este Casa de Cultură, era cârciuma – Dunărea se chema – unde au găsit când au demolat-o, în perete, cocoșei din aur.
Se poate să mai fi fost unul și pe lângă Fabrica de casânci. Oricum, eram prea mic ca să trec pe acolo.”
De la Paul Anghel citire…
Că ar mai fi fost altul, pe colț, în Piața Florescu, am mai multe confirmări. Să revin la fragmentul din volumul amintit.
Eseistul și romancierul Paul Anghel (1931 – 1995), s-a născut pe meleaguri băcăuane, la Răcătău,(comuna Horgești).
E drept că pe atunci, nu oricine mergea cu avionul, putea face referire la vizitele în străinătate, preamărind în același timp, în limbaj plastic, efectele benefice ale colectivizării.
Câteva fraze dau totuși motivație episodului de astăzi: „La Bacău exista, ca și în Amsterdamul negustoresc, un trist și sumbru cartier oriental. Era de fapt o anexă la Strada Mare, curtea dosnică a uliței negustorești, răsfrângerea și prelungirea aceleiași ulițe în grotesc și absurd.
Aici nu se putea vinde și cumpăra nimic, fiindcă nu era nimic de cumpărat și de vândut; fiindcă sărăcia atingea absolutul; fiindcă deprinderea de a vinde și cumpăra se exercitau mecanic, în gol.
Dar în schimb aici, tocmai aici se îngrămădea până la sufocare o populație guralivă și neostenită, veselă și tristă, disperată.( ) Amestecate cu lutul, casele coborau în fiecare anotimp cu încă o palmă, mereu mai jos, atingând până la urmă cu streșinile, pâmântul.
Din unghiul ferestrelor la care se îngrămădeau copiii, gâștele trebuie să fi căpătat dimensiuni de struți, iar porcii sălbăticiți și murdari, proporții de hippopotami din smârcurile africane. Nu existau câini, nici pisici, dar orataniile de apă și broaștele asigurau ziua și noaptea un concert anume, care își răsfrângea adesea «acordurile» până în Centru.”
Pe strada Lecca
Iată cum vedea același loc, domnul al cărui nume, din respect, nu vreau să îl rostesc:
“Dragul meu, erau astea trei, de lux, de care-ți spuneam. Dar stai să vezi ce era pe strada Lecca, pentru ăștia ca noi, liceeni cu mai puțini bani.
Aproape la două- trei case era un bordel. Mă întâlneam cu prietena sâmbăta seara, învăța la școala de fete. O duceam la o prăjitură sau îi cumpăram bomboane cu ciocolată. Era cofetăria “Republica” și alături, un magazin cu specialități din ciocolată… unde este acum Decebalul.
Rar găseai o bancă liberă în Parcul Mic. Ne plimbam și ne pupam pe furate, de mă-nfierbântam. Zbura timpul. O conduceam la cămin, ieșea în oraș cu bilet de voie până la ora 20.00, și ne despărțeam.
Eu, după aceea, numai cu gândul la ea, mă duceam pe Lecca, intram la prima casă și mă linișteam. De asta nu se întâmplau atunci atâtea nenorociri. Nu existau violuri. Se dusese vorba că la o casă, acolo, era o mamă care avea trei fete.
Pe cea mai mică a pus-o în vânzare, că era fată mare. Dar cerea mult. Toate s-au măritat și au ajuns bine. Când intrai la o matroană în casă, le vedeai cum stăteau câte trei-patru. Te uitai la ele și numai atât făceai, cu degetul spre una. Tu!
Se ridica și venea, te lua de mână și te ducea în camera de alături. Trecea repede. Cât îți trebuia? Doar nu făceai dragoste cu ea! De ce erau multe stabilimente din astea?
Cutume
Pentru că și evreii aveau interesul. Și erau mulți evrei care locuiau pe strada aia.
La ei, când băiatul devenea major, îl lua tat-su de mână și-l ducea la bordel. Să-l învețe cu viața.
Obiceiurile cereau ca tânărul să stea un an de zile logodit. Să nu atenteze în acest timp la viitoarea nevastă.”
Cutuma s-a păstrat încă ani buni. Poate că și întâmplarea pe care mi-a povestit-o a sporit faima cântecului.
Albumul bucuclaș
„La capătul pieței era un bordel, mai la vale de unde e Vivariul, care a ținut și după ce au venit comuniștii. Să-ți explic cum funcționa.
Te duceai, îți arăta patroana albumul, și-ți alegeai femeia din album pe care doreai s-o ai. Și-ți spunea: «veniți în cutare zi, la cutare oră și o găsiți aici».
Ea între timp lua legătura cu persoana respectivă și tu o găseai acolo. Cine erau aceste femei? Cele mai bine femei din oraș.
Soții de patroni, mult mai tinere decât soții lor. Până și soția șefului birjarilor din oraș, unul Ceasornicaru – s-a aflat mai târziu, figura în album.
Nu le făceau față bărbații dar nu știa nimeni asta. Ce se întâmplă? Se duce acolo într-una din zile un ofițer de armată. Îi dă aia albumul, să-și aleagă. Când se uită, pe cine vede? O vede pe nevastă-sa.
De aici a izbucnit scandalul. A anunțat miliția, a venit, a arestat-o pe patroană și s-a desființat tot”. Asta dandana!
Țara mea … cu două fețe
Întâmplător, nu cu mult timp în urmă, am participat la o întâlnire a unei delegații din Vest, cu membrii unei asociații și a mai multor fundații.
Oamenii erau interesați de mersul programelor pe care le-au subvenționat. Au ajutat un număr de copii instituționalizați să se integreze în viața urbei. Gazdele i-au asigurat că aceștia pășesc acum, cu speranțe spre viitor, luându-și viața în propriile mâini. Bravo lor!
Dacă invitații din străinătate nu s-ar fi grăbit, și ar fi trecut în aceeași zi pe lângă delușorul din spatele Pieței Centrale, probabil că ar fi făcut fotografii. Și nu numai acolo, văzând câți aurolaci avem… neinstuționalizați și prostituate minore pe lângă Centrul de Afaceri, care se vrea în faliment.
Fetele alea amărâte, nu le poți numi prostituate, rezistă mai bine decât investiția în ansamblul de clădiri, ridicat de aleșii noștri, și pe banii comunității.
La ele, cererea și oferta reale-i economii de piață, funcționează. Ba mai încarcă și bugetul primăriilor de baștină, cu amenzile pe care nu le pot plăti. Și pe drept, ele nu înțeleg de ce tot sunt amendate când fac doar muncă… în folosul comunității.
Ca la Amsterdam
Dacă s-ar legaliza prostituția – subiectul era în vogă acum zece ani – imaginați-vă ce s-ar putea face acolo. Câte idei de afaceri ar prinde viață.
Centrul de Afaceri și Expoziții, falimentar după nici două mandate, ar deveni cel mai profitabil loc din zona de Est a UE, cu beneficii clare pentru băcăuani.
De ce la Amsterdam se poate? Mulți dintre aleșii noștri ar fi tentați să investească. Oricum au experiență din afacerile cu videochaturile și saloanele de masaj.
CAEx ar putea deveni Moulin Rouge-ul Moldovei. Avem aripile ferme ale avionului MiG, în locul morii de vânt. Suficient loc pentru centre spa, cabinete medicale, săli pentru recuperare corporală și masaj, saloane pentru schimburi interculturale și intercomunicare senzorială.
Pe acoperiș, loc pentru spirale energetice, (nu departe este panta de la Măgura, unde mașina merge singură la deal).
Sala actuală de ședințe de la parter – cabaret. Cea de sus, unde ține CL-ul ședințele, special pentru doamne – striperi! Restaurante! Paburi! Cazinou.
Mai este loc și de câteva hoteluri pentru cei care vor trece pe șoseaua de centură, să facă popas aici. Dacă s-ar legaliza și cânepa – cu care am conviețuit în pace atâtea milenii, bugetul Bacăului ar fi mai mare decât al capitalei.
Ar avea și fetele de la Sarata, Bălcescu, un loc de muncă asigurat, asigurări sociale, devenind plătitoare de impozite.
De ce nu? Arunc și eu o idee, de eficientizare. Apropo! Adepții familiei tradiționale… să nu arunce cu piatra! Va urma! Mai am un colț din Strada Mare!
