Nu are decât 32 de ani. Cu toate acestea, Rareș Păunică este unul dintre „veteranii” prim-divizionarei de handbal masculin, CSM Bacău. Și unul din jucătorii săi emblematici, el parcurgând toate treptele și toate etapele Bacăului handbalistic din ultimele două decenii. S-a lansat la CSȘ, a cunoscut gloria la Știința MD și a dat un restart alături de CSM. În egală măsură, Rareș duce mai departe un nume cu rezonanță în handbal: pe cel moștenit de la tatăl său, regretatul antrenor Marcel Păunică, dispărut dintre noi în septembrie 2007. „Mi-ar fi plăcut ca tata să mă fi putut vedea jucând în Liga Națională”, este regretul major al extremei stânga de la CSM Bacău. Despre regrete, dar și despre satisfacții, despre hobby-uri, ca și despre preferințele lui Rareș Păunică, puteți afla totul în episodul de astăzi al rubricii noastre, „(S)PORTetul săptămânii”.
Data și locul nașterii: 21 martie 1987, Bacău.
Stare civilă: necăsătorit. Ceva clopote de nuntă? „Momentan, nu”.
Principala realizare profesională: „Titlurile de vice-campion național cu Știința MD și participarea în cupele europene. Nu pot uita atmosfera din meciurile cu Nantes, Beșiktaș sau Magdeburg din grupele EHF. În astfel de jocuri te simți cu adevărat handbalist și de aceea spun mereu că mi-aș dori foarte mult să ajungem cu CSM într-o cupă europeană”.
Principalul regret profesional: „Faptul că tata, Dumnezeu să-l ierte, nu a ajuns să mă vadă jucând în Liga Națională. S-ar fi bucurat foarte mult! Un alt regret este legat de acel meci de Cupa României pierdut contra Constanței la capătul unei serii infinte de lovituri de la 7 metri. Atunci am fost mai aproape ca niciodată de trofeu”.
Sportivul preferat: „Nu pot să aleg decât tot din handbal: Uwe Gensheimer și Lars Christiansen”
Hobby: „Să călătoresc, să mă joc pe play-station și să citesc, în special cărți de psihologie. Apoi ar mai fi fashion-ul și shopping-ul, care merg mână în mână”.
Mâncarea favorită: „Fructe de mare, sushi, paste, pizza”.
Orașul de suflet: „În primul rând, Roma. Merg de fiecare dată cu mare plăcere în Cetatea Eternă. Mi-au mai intrat în suflet Barcelona și Napoli, iar pe timp de iarnă ador Viena; cred că nicăieri nu intri mai bine în atmosfera sărbatorilor de iarnă ca în capitala Austriei”.
Actorii preferați: „Morgan Freeman. M-a impresionat modul în care în care a prezentat seria «Povestea lui Dumnezeu»; cred că nimeni nu o putea face mai bine. Și, chiar dacă nu e actor de profesie, îmi place mult cum joacă Will Smith”.
Muzica preferată: „Muzica tipică pentru Untold. Îmi plac R&B, dance-ul și rap-ul”.
Vacanța perfectă: „Voi sintetiza cât pot de mult: mare, plajă, fructe de mare. Altceva nici nu-ți trebuie”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Bună asta, dacă tot vorbeam de mare și de plajă, nu? Să mă gândesc puțin. Ok, m-am decis: un cuțit, ceva pentru a aprinde focul și un dispozitiv care să-mi permită filtrarea apei”.
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „E greu de ales, dar încercăm. Așadar, mi-aș dori să vizitez toată lumea, să joc din nou într-o cupă europeană cu Bacăul și să-mi întemeiez o familie. Nu se aud ele clopotele de nuntă, încă, dar îmi doresc mult o familie, îmi doresc să am un copil”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Cu Zlatan Ibrahimovic și cu Morgan Freeman”.
Nu poate trăi fără…: „Handbal. Mereu când aveam o problemă medicală ce mă ținea pe tușă mi-era foarte dor de teren. Vreau să împing cât mai departe momentul retragerii. Iar după ce nu voi mai juca, tot în handbal îmi doresc să ramân”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Am făcut-o deja: am înotat alături de rechini, în Mexic”.
Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Mai degrabă le ascult. Îmi plac bancurile, îmi place comedia, îmi plac spectacolele de stand-up comedy”.
Cum se vede la 70 de ani: „Mă văd cu familie, cu copii și nepoți. Și, dacă se poate, tot în apropierea handbalului”.
