Soția vine după soț. Așa-i în viață, așa-i uneori și în sport, și așa este acum la rubrica noastră, (S)PORTretul săptămânii”. Săptămâna trecută, l-am avut ca invitat pe cel mai performant antrenor de badminton din România, Bogdan Milon. De data aceasta, o luăm la…întrebări pe soția și, totodată, eleva lui Bogdan, Alexandra, multiplă campioană cu Știința Bacău. Ajunsă la 37 de ani pe care-i va împlini peste mai puțin de două saptămâni, Alexandra Milon (fostă Olariu) continuă să țină sus atât steagul, cât și racheta de badminton, demonstrând că, în cazul său, performanța chiar nu are vârstă. Cât privește răspunsurile date de Alexandra la fix o săptămână după cele oferite de soțul său, vom descoperi pasiuni comune, dar și preferințe diametral opuse. Ca-n familie, nu?

Data și locul nașterii: 11 noiembrie 1982, Bacău.

Stare civilă: Căsătorită cu Bogdan Milon. Doi copii: Ștefan, de 11 ani, și Rareș, în vârstă de 8 ani, ambii fotbaliști la FC Bacău.

Principala realizare profesională: „Ocuparea locului 29 în ierarhia mondială, alături de coechipiera mea, Florentina Petre”.

Principalul regret profesional: „Așa cum spunea și Bogdan, săptămâna trecută, cea mai mare realizare profesională face pereche cu cel mai mare regret: că nu am reușit să terminăm, din rațiuni financiare, turneele de calificare pentru Olimpiada din 2004, de la Atena. Ocupând acel loc 29 mondial, aveam șanse mari să ajungem la Jocurile Olimpice, ceea ce ar fi reprezentat nu doar o premieră, ci și un…unicat. Spun asta pentru că nici până atunci și nici de atunci încoace, România nu a avut un badmintonist calificat la Olimpiadă. Din păcate”.

Sportivul preferat: „Roger Federer. Îmi place atitudinea sa. Trăiește fiecare punct și se vede că face totul din plăcere”

 

Hobby: „Plimbările în aer liber, drumețiile, activitățile sportive. Sunt o fire activă și-n afara terenului”.

Mâncarea favorită: „Spre deosebire de Bogdan, îmi place combinația grătar-salată. Când soțul meu e acasă, este clar că avem mâncare gătită. Când e plecat, mâncăm friptură cu salată”.

Orașul de suflet: „Bacăul. Dacă n-am plecat de aici, înseamnă că ne-am simțit și ne simțim bine”.

Actorii preferați: „David Giuntoli și Mark Harmon. Și aici mă deosebesc de Bogdan. El e cu comediile, eu sunt pasionată, în schimb, de SF-uri și de filme polițiste”.

Muzica preferată: „Disco, house, dar house-ul mai domol, latino”.

Vacanța perfectă: „Cu familia, în locuri pe care nu le-am mai vizitat. De multe ori, ne hotărâm pe ultima sută de metri, ne facem iute bagajele și duși suntem! Îmi place mult să combin marea cu muntele. Marea mă cam obosește, așa că nu agreez o vacanță prelungită la mare. Nu sunt o mare fană a apei, deși știu să înot și chiar înot bine”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Asta că tot am zis chestia cu marea, nu? Ei bine, aș lua familia, prietenii și neapărat o minge”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur:Să pot preda în străinătate, eventual în cadrul unui schimb de experiență, deoarece iubesc activitatea mea de cadru universitar. Apoi, mi-aș dori ca măcar unul din cei doi copii ai mei să aleagă calea performanței sportive. În fine, să merg odată la un Grand Slam de tenis deoarece ador acest sport și urmăresc foarte multe meciuri de tenis la televizor. Ar fi interesant să ajung la Roland Garros sau la Wimbledon, dar asta cred că ține mai mult de mine decât de peștișorul de aur”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Cu Susy Susanti. Când eram mică, era badmintonista mea preferată. Nu scăpam un meci de-al ei la televizor. N-am avut ocazia să o cunosc personal”.

Nu poate trăi fără…: „Familie, în primul rând și fără jobul meu de profesor la Universitate. Nu mă văd făcând altceva”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Fiind o fire mai liniștită, nu prea am făcut nebunii. De altfel, fiind mai mereu ocupată cu sportul, nici n-aș fi avut când. Dar aș face una: să mă dau cu parapanta sau să efectuez o călătorie cu un balon cu aer. De fapt, sunt sigură că o voi face; să crească numai copiii ceva mai mari”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă?Clar, le ascult. Nu sunt făcută să spun bancuri, mai ales că nici nu le țin minte. Ultimul banc pe care l-am auzit? Na, că l-am și uitat”.

Cum se vede la 70 de ani: „La 70 de ani sau în jurul vârstei de 70 de ani mi-aș dori să pot să mă plimb peste tot în lume. Să merg după copii, oriunde s-or stabili ei, să fac excursii și să vizitez tot ce vreau”.