Introducerea sistemelor de supraveghere video în unitățile de învățământ a fost justificată de nevoia de a spori siguranța elevilor, profesorilor și a bunurilor materiale. Odată cu valul incidentelor de violență în școli, ideea monitorizării video a căpătat sprijin larg, atât în rândul părinților, cât și al autorităților. Însă utilizarea acestor sisteme trebuie să rămână strict limitată la scopul declarat — protecția și prevenirea violenței — fără a fi deturnată în direcții nepermise de lege, cum ar fi evaluarea activității cadrelor didactice, scrie avocatnet.ro.
Potrivit Ordonanței de Urgență nr. 95/2024, supravegherea audio-video în școli este permisă exclusiv pentru „protecția persoanelor și a bunurilor” și pentru „prevenirea violenței fizice și psihice în spațiul școlar”. Articolul 66, alineatul (6), litera e) din acest act normativ prevede explicit: este interzisă utilizarea imaginilor captate pentru evaluarea profesională a cadrelor didactice. Această interdicție este reiterată și întărită prin Ordinul ministrului educației nr. 3781/2025, publicat recent în Monitorul Oficial, care impune reguli clare privind instalarea, accesul și gestionarea sistemelor de supraveghere din unitățile de învățământ.
Cu toate acestea, în ciuda cadrului legal solid, rămâne un semn de întrebare cu privire la implementarea concretă a acestor prevederi în viața cotidiană a școlii. Dincolo de litera legii, realitatea de zi cu zi poate da naștere la forme subtile, neoficiale de utilizare a acestor înregistrări în scopuri care nu sunt permise, cum ar fi monitorizarea indirectă sau informală a cadrelor didactice. Un simplu acces neautorizat sau un comentariu făcut pe marginea comportamentului unui profesor surprins de camere poate echivala cu o formă de presiune și evaluare neasumată.
Pe fond, vorbim despre o încălcare flagrantă a principiului limitării scopului consacrat de Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR). Acesta stabilește că datele personale — iar imaginea unei persoane este o astfel de dată — pot fi colectate și prelucrate doar în scopul declarat, în mod adecvat și proporțional. Deraierea de la această normă transformă un instrument de protecție într-o armă de control.
Nu este vorba doar despre o încălcare juridică, ci și despre una morală și psihologică. Perspectiva unei supravegheri continue și a posibilității ca fiecare gest să fie analizat „pe sub mână” poate genera o presiune psihologică considerabilă asupra profesorilor, contribuind la un climat tensionat în cancelarii și afectând libertatea actului didactic.
În teorie, legislația prevede și măsuri tehnice pentru protecția datelor: accesul restricționat, durata de stocare limitată (maximum 30 de zile), justificări clare pentru excepții. Însă, în practică, implementarea acestor măsuri este adesea deficitară. Fără audituri externe, fără controale reale, fără o cultură instituțională solidă a protecției datelor, sistemul este vulnerabil la erori, neglijențe sau chiar abuzuri.
Ce este de făcut?
Pentru ca supravegherea video să rămână un instrument de protecție și să nu devină un mecanism de control, sunt necesare măsuri suplimentare, care să prevină orice formă de derapaj:
-
Instruirea periodică a întregului personal școlar cu privire la GDPR și regulile privind accesul și utilizarea imaginilor.
-
Audituri externe independente, programate regulat, pentru a verifica modul în care imaginile sunt gestionate și dacă sunt respectate toate obligațiile legale.
-
Sisteme clare de acces diferențiat și securizat la înregistrări, cu loguri de acces și răspundere individuală.
-
Informarea continuă a cadrelor didactice, într-un mod transparent, cu privire la drepturile lor, scopurile monitorizării și canalele de sesizare a eventualelor abuzuri.
Concluzie: camerele de luat vederi nu trebuie să devină ochii unei evaluări ascunse.
Școala trebuie să fie un spațiu al încrederii, nu al suspiciunii. Atunci când supravegherea video este percepută ca o formă de control profesional, se încalcă nu doar legislația, ci și esența actului educațional. Protejarea profesorilor de evaluări informale sau abuzive este la fel de importantă ca protejarea elevilor de violență. Ambele țin de un mediu școlar sănătos, în care legea este respectată nu doar în litera ei, ci și în spiritul său.
