Articolul „Moineștiul apare pe lista orașelor care vor să atingă ‘zero emisii’ prin interzicerea mașinilor clasice și înlocuirea cărnii cu mâncare din plante” a produs o anumită agitație, iar primarul orașului, Valentin Vieru, a declarat că nu știe nimic de această afiliere și că Moineștiul nu a semnat nimic cu vreo structură europeană sau de alt fel.
Dar domnul Vieru este primar doar din 2017. Predecesorul său, Viorel Ilie, a semnat în 2011 o convenție a primarilor asupra schimbărilor climatice. Ca urmare, Primăria Moinești a aprobat Planul de Acțiune privind Energia Durabilă (PAED) al Municipiului Moinești 2012-2020, realizat de Agenția pentru Protecția Mediului Brașov și care se poate găsi online aici.
„Municipiul Moinești a devenit, la data de 25 februarie, semnatar al Convenției Primarilor – principala mișcare europeană în care sunt implicate autoritățile locale. Ne-am angajat în mod voluntar să creștem eficiența energetică și utilizarea surselor de energie regenerabilă în teritoriu, să realizăm un inventar de referință al emisiilor de gaze cu efect de seră și să întocmim un Plan de Acțiune pentru Energie Durabilă prin care să reducem cu cel puțin 20% emisiile de CO2 până în anul 2020”, scrie primarul Viorel Ilie în preambulul PAED.
Dar ce treabă poate să aibă Convenția Primarilor, Declarația de la Paris și Cursa pentru „Zero emisii” – Cities race to zero? Am luat legătura cu echipa C40.org care se ocupă de site-ul Cities race to zero pe care era listat și Moineștiul, iar solicitarea noastră a ajuns la Inițiativa Globală a Primarilor pentru Climă și Energie (GCoM), de la care am primit următorul răspuns:
„Cererea dvs. ne-a fost înaintată deoarece Moineștiul este un oraș membru al Inițiativei Globale a Primarilor pentru Climă și Energie (GCoM). Moineștiul este unul dintre cele 20 de rețele de orașe și 138 de orașe semnatare care au susținut Declarația de la Paris din 2020. Limbajul acestei declarații este în deplin acord cu angajamentul Cursei Orașelor pentru Zero Emisii (CRTZ), ceea ce conferă automat membrilor acestor orașe statutul de membri CRTZ.
Astfel, Moineștiul semnează în 2011 Convenția Primarilor și produce, în 2012, Planul de Acțiune privind Energia Durabilă, iar în 2020, fiind semnatar al Convenției Primarilor, este trecut pe lista semnatarilor Declarației de la Paris, ceea ce-l califică automat ca membru al inițiativei Orașelor pentru Zero Emisii.
Desigur, mai sunt multe puncte de unit, dar Moineștiul se află semnatar pe site-ul Declarației de la Paris, cu anumite angajamente. Dar angajamente au fost luate și în 2011 și au fost puse într-un Plan. Planul de Acțiune privind Energia Durabilă din 2012 a fost destul de cuminte, nu avea în vedere decât mici reduceri ale consumului de energie, crearea de piste de biciclete, achiziția de mașini mai prietenoase cu mediul, etc.
În 2019, apare Planul de Acțiune privind Energia Durabilă și Clima și este rândul actualului primar, Valentin Vieru, să scrie „cuvântul înainte” la broșura PAEDC:
De data aceasta, pe lângă PAED mai avem și Planul de Acțiune pentru Adaptarea la Schimbările Climatice (PAASC):
„Planul de Acțiune pentru Adaptarea la Schimbările Climatice (PAASC), împreună cu Planul Acțiune pentru Energie Durabila (PAED) sunt documentele strategice locale dezvoltate de municipiul Moinești ca urmare a angajamentului municipalității în cadrul Inițiativei Europene a Convenției Primarilor privind Clima și Energia 2030. Acest angajament asumat de către municipiul Moinești în data de 26.03.2018 are in vedere reducerea cu 40% a emisiilor de CO2 pe teritoriul UAT Moinești până în anul 2030 față de anul de referință selectat 2010, precum și demararea procesului de adaptare la schimbările climatice prin aplicarea metodologiei propuse la nivelul Convenției Primarilor conform acțiunii inițiate la nivel european în domeniul schimbărilor climatice (Climate Action)„, se arată în broșura aflată pe site-ul Primăriei Moinești.
Interesant este că Planul Acțiune pentru Energia Durabila și Clima cuprinde o serie de măsuri cum ar fi introducerea unor sisteme de contorizare inteligenta a energiei la agenti economici – la 500 de clădiri, reabilitare termică a caselor individuale uni sau multifamiliale – 1000 buc, costurile fiind suportate de proprietari, înlocuirea surselor individuale de producere a energiei termice care au randamente foarte scăzute (ex. sobe de teracotă) cu surse noi cu randamente peste 90% de tipul cazanelor în condensaţie – 800 bucăti, pe banii proprietarilor, eliminarea surselor de iluminat cu incandescență, utilizarea surselor fluorescente compacte, surse LED, achiziționarea de electrocasnice din clasa A+, A++, pe banii populației.
Măsurile propuse sunt mai multe, unele sunt lăsate în sarcina municipalității, dar multe sunt trecute în seama agenților economici și a populației.
De exemplu, renunțarea la cele 800 de sobe de teracotă până în 2030 ar costa populația orașului aproape 600.000 de euro pentru a se evita eliberarea a 296 de tone de bioxid de carbon pe an.
Reabilitarea termică a 1000 de case până în 2030, pentru a nu se mai emite 1.126 tone CO2 va costa populația aproape 5 milioane de euro.
Se prevede ca 150 de agenți economici să scoată din buzunar 934.400 de euro pentru reabilitare termică a sediilor, birourilor, a parterelor comerciale situate în clădirile individuale tip casă.
Alți 238.954 de euro vor fi plătiți de 300 de firme pentru reducerea alimentării cu energie termică pe perioadele de neocupare a clădirii și dotarea corpurilor de încălzire cu robinete termostatice.
Acestea sunt date publice, din Planul Acțiune pentru Energia Durabilă și Clima.
Ceea ce se găsește pe site-ul Cities Race to Zero este mult mai avangardist, de la taxarea în plus a deșeurilor menajere, la trecerea la hrană pe bază de plante în detrimentul cărnii, suprataxarea motoarelor termice și așa mai departe.
Rămâne de văzut dacă există pârghii juridice pentru impunerea acestor măsuri din exterior, pentru că unele orașe din Occident deja au ajuns să implementeze acest gen de măsuri.
