Plecam cu tata la cosit. Ne urcam în căruţă, pe atunci, înainte de colectivizare, aveam doi cai frumoşi şi o căruţă multifuncţională. Nici nu se crăpa de ziuă şi noi eram în brazdă. La prânz, mâncam, tata bea o tărie şi două-trei pahare cu vin, să meargă coasa, zicea. Seara, după o zi de muncă, o luam agale spre casă.
Caii, parcă ştiau, se îndreptau direct spre bufetul din sat. Tata mergea de se cinstea cu un carcalete, preparat de domnul Panaite, cârciumarul, din mai multe băuturi tari. Eu mă zbenguiam cu alţi copii pe lângă căruţe şi abia aşteptam să plecăm. Atunci primeam hăţurile, să conduc caii, ca un om mare, deoarece, zicea tata, el a băut şi nu mai mână caii.
Eram tare mândru, mă vedeau toţi copiii pe capră, cu biciul în vânt. Nu ştiu de ce nu mai ţinea hăţurile, doar nu era băut tare. Ştia el ce ştia.
Citesc acum că în Parlament, aleşii noştri au iniţiat un proiect de lege de modificare a Codului Penal, prin care căruțașii vor fi asimilați șoferilor. În aceste condiții, conducătorii de atelaje aflați pe drumurile publice vor putea fi trași pe dreapta de către polițiștii de la Rutieră și testați cu alcooltestul.
Dacă vor fi prinși băuți la…hățuri, aceștia vor avea dosar penal. Motivul? Creşterea alarmantă a accidentelor produse de căruţaşi aghesmuiţi. Nu ştiu cum va arăta forma finală a legii, cum vor fi pedepsiţi conducătorii de ateleje, că nu poţi să-i bagi pe toţi la puşcărie. La şoferi, pedepsele sunt graduale, amenzi, suspendarea carnetului, dosar penal.
Dar căruţaşului ce-i suspenzi, că nu are carnet şi nici rezerve de puncte, iar amenda n-o plăteşte în veci, că nu are din ce. Iar am pus căruţa înaintea boilor, deoarece agricultorul nu va pleca niciodată la câmp fără o sticlă cu vin sau o glajă de rachiu. Este obicei (necesitate) de când lumea. Poate ar trebui testaţi şi caii, ei nu ţin drumul drept!
Dar un pic de educaţie n-ar fi mai avantajoasă, că rămân caii fără stăpâni şi ogoarele nelucrate.
