Guvernul Orban I, printre alte idei şi propuneri, multe dintre ele rămase în acest stadiu, intenţionează, dacă va mai rămâne la Palatul Victoria, indiferent cum se va chema, să introducă vouchere (tichete) cu sumele care reprezintă alocaţia pentru copii, în loc de bani lichizi. Argumentele sunt aşezate unul peste altul de mulţi ani: sunt părinţi care folosesc banii destinaţi susţinerii, creşterii şi educaţiei copiilor pentru alte cheltuieli, cum sunt jocurile de noroc, „vizite” dese la crâşmele din sat sau din cartiere, pe ţigări etc.
Tot ce se poate, ceea ce este destul de grav, frizând inconştienţa, în timp ce copiii umblă dezbrăcaţi, desculţi, rămân nemâncaţi sau fără hăinuţe şi rechizite. Pe de altă parte, cunosc mulţi părinţi care depun aceste sume în bănci, bani care nu pot fi ridicaţi decât la majorat. Voucherele mai au un dezavantaj: suma trebuie cheltuită integral, la un singur magazin.
Nu poţi, de exemplu, să cumperi hrană de la un magazin şi încălţări de la altul. Guvernul, în înţelepciunea sa, va hotărî cum crede el că este mai bine, deoarece nu a avut loc şi nici nu cred să aibă vreo consultare publică. Dacă se petrec asemenea fapte, expuse în propunerea Guvernului, înclin pe varianta acordării de vouchere, cu toate riscurile. Mai rămân de rezolvat, foarte rapid, şi modul de plată al ajutoarelor sociale, care se ridică la sume mult mai mari. Şi acestea iau, în multe familii, aceeaşi destinaţie: băutură şi ţigări.
Sunt voci care afirmă că ar trebui să se renunţe la ajutoare sociale, dar cine are puterea de a decide în acest sens? Oricum am judeca, pe primul loc trebuie puse drepturile copilului: la învăţătură, la sănătate şi la o dezvoltare armonioasă.
