Au trecut două secole de la nașterea lui Ion Ionescu de la Brad, agronom, economist, profesor și scriitor, prilej de frumoase întâlniri și prelegeri organizate de specialiști. Nu voi vorbi, însă, despre cel care a fost un mare patriot și un cercetător devotat, tenace, ci despre ce înseamnă absența unor astfel de oameni în România contemporană.

Problemele agricultorilor nu sunt, astăzi, mai puține decât cele din anii în care Ion Ionescu de la Brad scotea patru gazete pentru a-i sprijini pe țărani. Sunt, poate, mai puțin grave, dar, în același timp, mai complexe. Dacă i-am întreba pe cultivatorii de cereale care sunt dificultățile cu care se confruntă, aceștia ne-ar vorbi despre faptul că sunt tratați diferit față de confrații din Occident, care beneficiază de credite cu dobândă mică, despre lipsa facilităților pe care statele dezvoltate le acordă afacerilor autohtone spre a le încuraja, despre birocrație, despre exportarea PIB-ului. Legumicultorii atrag atenția asupra „mafiei intermediarilor”, a dispariției semințelor românești și a problemelor legate de asigurări și despăgubiri.

Apicultorii se plâng că nu sunt avertizați când se fac stropiri și le mor albinele, că accesul la subvenții e dificil și că mierea românească, apreciată în străinătate, nu se vinde în țară. Copiii (sau, poate, părinții) aleg să cumpere acadele din zahăr și coloranți, în locul mierii de salcâm sau flori de câmp. Guvernele din perioada 2004-2014 nu i-au sprijinit pe fermieri, dimpotrivă, fie au ignorat strigătele de ajutor ale acestora (legate de nevoia ca fondurile să vină înainte de începerea ciclului agricol), fie au inventat tot felul de reguli absurde (cum ar fi limitarea pășunatului, reducerea la trei a numărului câinilor care păzesc stânile etc).

Anul 2018 a fost primul în care agricultorii au primit banii la timp și nu au fost nevoiți să se îndatoreze. Nu e cazul să-l comparăm pe Petre Daea cu ilustrul agronom din secolul XIX, dar putem spera că, știind și teorie, și practică și fiind mai patriot decât cei care l-au precedat, actualul ministru ar putea reda agriculturii rolul pe care îl merită în agenda Guvernului.