Unul dintre nepotii mei mi-a spus ca el nu mai vrea crocodili verzi. Pur si simplu s-a saturat de crocodilii mereu verzi din desene animate, din cartuliile pentru copii. El vrea un crocodil rosu. Ii spun ca nu exista crocodili rosii. Ba exista!, insista el. Ia iute un marker rosu si deseneaza ceva despre care-mi spune ca e crocodil. Rosu. Si-mi mai spune ca, daca vrea, poate sa faca (nu sa deseneze…) chiar si un crocodil galben. Acum, când Moş Crăciun se pregateste sa vina a patra oara la el, m-a averizat ca trebuie sa scriem acestuia in scrisoarea traditionala nu doar despre jucariile pe care trebuie sa i le aduca. Sa nu uitam, zice, sa-i spunem sa nu mai vina cu sania trasa de reni. M-am saturat de reni. Vreau sa vina cu o sanie trasa de pinguini! Dar, incerc eu, asa vine Mosul dintotdeauna, cu sania trasa de reni! El nici nu vrea sa auda. Imperativ, vrea ca pinguinii sa fie introdusi in ecuatia sarbatorii…
La inceput, fireste, atitudinea sa m-a amuzat. Apoi mi-am adus aminte ca, dupa dupa 26 de ani de la Revolutie, multi dintre noi am ramas prizonierii acelorasi anchilozati algoritmi de gândire, operam cu aceleaşi reflexe pe care doar le-am cosmetizat cu putin fard de economie de piata, le-am sulemenit stângaci, dupa modele, care, de multe ori, au devenit anacronice chiar si in Occident. N-am incercat nimic revolutionar – cu adevarat revolutionar – in materie de management national. Peste tot bântuie un centralism autocratic desantat. Suntem obligati, prin proceduri uneori de-a dreptul imbecile, sa raportam totul despre nimic. Birocratia a imbracat straie electronice. Nu mai poti vorbi decât arareori cu o autoritate a statului. Trebuie doar sa raportezi si sa executi. Conform procedurilor. Nu conteaza esenta. Nici când sesizezi ceva nu mai poti discuta cu un om, cât de canalie ar fi acesta. Te inregistreaza un robot, daca ai stiinta si rabdarea de a intra in relatie cu el. Atât. Basca faptul ca (si) toate guvernarile postdecembriste au avut chip de lotru turbat.
Iata de ce am inceput sa ma gândesc foarte serios la o revolutie a crocodililor rosii si a pinguinilor lui Mos Craciun. La o revolutie asezata in opera de catre pruncii de astazi. Pe noi nu ne mai poate clinti nimeni din anchilozarea asta nenorocita decât printr-un bobârnac de poveste, inedit, socant. Aud ca, intr-un orasel siberian, exasperati de flagelul coruptiei si al ineficientei manageriale, cetatenii se gândesc foarte serios ca sa-l inscauneze ca primar pe cel care, intr-un sondaj de popularitate, a obtinut 95 % din voturi: un câine. Politicienii nominalizati in sondaj au obtinut niste firimituri procentuale de râsul curcilor. Un primar, un presedinte, un prim-ministru câine! Asta da bobârnac! Macar la nivel de intentie. De aceea il astept pe Mos Craciun doar in compania pinguinilor si nu mai cred decât in crocodilii rosii si galbeni.
