Fără doar și poate, povestea zbuciumată pe care o trăim (din care, din păcate, mulți vor învăța doar cuvinte noi – vizete, coronavirus, izolete, bactericid ș.a.m.d., nu și respect față de reguli), va rămâne un reper pentru omenire; o lecție pe care cei mai responsabili dintre noi și-o vor însuși, urmând să o predea generațiilor care le vor succeda. Mă tem că unii dintre noi n-au reușit să priceapă cu adevărat gravitatea evenimentelor pe care le trăim, dovadă stând numărul uriaș de îmbolnăviri sau mia și ceva de semeni care nu au rezistat nemilosului coronavirus.

Pesemne că mulți așteaptă ziua de 15 mai ca pe…o mare evadare, mai ceva ca sfârșitul războiului. M-aștept, deci, să-i văd bulucindu-se peste tot locul, făcând tot soiul de lucruri, de parcă ar veni Revelionul sau mai știu ce eveniment care presupune chiolhane la iarbă verde și nimic…serios. Când, de fapt, nu este decât o etapă, la fel de importantă ca și cele de până acum, din revenirea la normalitate. Mărturisesc o teamă vizavi de perioada imediat următoare, când, din păcate, este foarte posibil să asistăm la o nouă explozie a cazurilor de COVID – 19, chiar mai virulentă. Trist e că, din toată povestea asta, mulți nu vor mai ieși cu bine, iar cei rămași să-i plângă nici măcar nu-i vor putea conduce pe ultimul drum.

Pe de altă parte, mă uit cu mărturisită jenă la guvernanții care, cu atât amatorism, au încercat să gestioneze o problemă majoră cu este, încă, această criză de sănătate. Mă refer, în treacăt, atât la chestiunea de tot râsul a amenzilor „desființate” de Curtea Constituțională, subiect care, evident, a inflamat opinia publică, dar mai ales la apropiata relaxare, această trecere de la o „stare” la alta, suspendată, cumva, cu două-trei zile, „grație”, aș spune, lipsei de experiență în a conduce o țară.


PUBLICITATE