Există oameni care nu ies în evidență prin zgomot, ci prin echilibru. Oameni care nu impun, ci modelează, care nu sancționează, ci previn. În structurile Ministerului Afacerilor Interne, unde ritmul este alert, presiunea constantă, iar deciziile au impact direct asupra vieților celorlalți, astfel de profesioniști devin repere tăcute. Despre un astfel de reper este vorba și în rândurile de mai jos. Comisar-șef de poliție Năforniță Oana Irina face parte din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău din anul 2005. Din anul 2012 își desfășoară activitatea în cadrul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității.
Nu obosește niciodată în a spera că lucrurile se duc înspre firescul lor, că se așază pe un făgaș corect și că viața, indiferent de obstacole, are farmecul ei. Nu încetează să răspundă celor din jur în alt mod decât cu blândețe, cu o bunătate izvorâtă din firea ei. Nu are decât o viteză, cum îmi place mie să afirm: cea legală, cea care însumează cele mai frumoase trăsături de caracter care o definesc.
După o analiză fină asupra Omului Irina, am tras și o concluzie: ea este fărâma de lumină printre colegi, situații, evenimente și întreg șirul de activități de zi cu zi.
Vede, înțelege, diagnostichează și previne impulsul care ar putea ieși din zona de optimism. Ne dezarmează, pe fiecare în parte, când lucrăm sub presiune, când divagăm, când ieșim de pe șina corectă și reacționăm sub impuls, și ne determină să ne recalibrăm. Ea este colega în fața căreia îți amintești că autocorecția trebuie să intervină de îndată și că ai alte sertare în mintea, sufletul și caracterul tău în care trebuie să cauți pentru a schimba reacția cu una corectă. Nu te ceartă niciodată, doar se transpune în personajul omniscient din literatură și, răbdătoare și îngăduitoare, așteaptă să fii tu în varianta ta cea mai bună. În prezența ei nu e loc de altceva decât de voie bună, optimism, energie și determinare.
Este psihologul nostru fin, al colegilor, dar și al oamenilor de toate vârstele pe care îi previne de la a fi răniți de contexte, evenimente, conjuncturi și alte situații create de cei certați cu legea.
Programul ei nu se termină niciodată. Când se retrage în familie, derulează întâmplările de peste zi, analizează minuțios, trage concluzii și pregătește cele mai bune metode pe care să le aplice în educarea fiicei sale, Ilinca, în vârstă de 10 ani, pentru ca ea să își găsească drumul și liniștea într-o societate mai bună. În ziua următoare, se mobilizează și duce mai departe, în comunitate, soluțiile aplicate acasă. Zeci, sute, mii de copii, în cei 21 de ani de muncă de prevenire, i-au ascultat sfaturile și și-au îndreptat conduita. Tot atâția adulți de toate vârstele, părinți, bunici, angajați ai unor instituții cu care a intrat în contact, au stat pe gânduri la cele expuse de ea și și-au făcut propria analiză.
Are un secret al ei, pe care i l-am descoperit în cele din urmă: bunicul și tatăl ei au fost polițiști. Și-a unit destinul cu un ofițer de analiză a informației, iar sora ei îmbracă aceeași uniformă. Când vorbim de atâtea generații de polițiști, putem afirma cu toată convingerea că această meserie creionează și îmbracă caractere frumoase, justițiare, bazate pe principii solide, care trimit în societate oameni onești, sinceri, care trăiesc în credință și în spiritul legii. Ce armonioasă ar fi societatea dacă toți oamenii s-ar ghida după aceste valori, nu-i așa?
Așadar, Irina nu este doar un polițist cu vocație, ci un reper de normalitate și măsură într-o lume grăbită. Prin calm, profesionalism și credință în bine, reușește să prevină derapaje, să educe caractere și să lase urme adânci, dar discrete, în conștiința celor cu care interacționează. Este dovada vie că prevenirea este o formă superioară de responsabilitate, iar polițistul care lucrează cu oamenii, pentru oameni, rămâne una dintre cele mai puternice forme de exemplu pentru societate.
Cătălina Crețu
